This content explores the psychological dynamics of attraction and compatibility in relationships, drawing heavily on Imago theory, which posits that we are unconsciously drawn to partners who mirror our early life experiences and unmet needs, creating opportunities for healing and growth.
Mind Map
Zum Vergrößern klicken
Klicke, um die vollständige interaktive Mind Map zu öffnen
Conform teoriei Imago, viața ne aduce un partener cu care ne e greu la un moment
dat, dar care ne a plăcut tare mult de el la început și ne a dat fluturași în
stomac, pentru că ne creează acest context în care eu pot să vindec,
pot să mă vindec și mai e ceva. Inconștientul nostru știm foarte bine că
nu face diferența între a fost ieri, a fost acum 20 de ani, e astăzi. Da. Și
atunci, practic, matrița asta e super inconștientă. Și eu am senzația uneori
că dacă văd ceva la tine, cum e pentru mine momentul ăla din bucătărie în care
am spus, cu cine cu cine am intrat în relație că stai e ca mama și mă critică și
eu nu mai că văd de ce au ajuns împreună pentru că văd de ce au provocările pe
care le au. Apropo de povestea lor, de agenda, văd
de ce sunt împreună, pot să văd că nu mai au disponibilitatea, pentru că unele
cupluri le văd real că au trecut prin atât de multe lucruri, s au rănit atât
de mult și chiar chiar am avut un cuplu care asta mi a spus acum două săptămâni
și am plâns acolo împreună când ne am au avut și ei conștientizarea asta că ah și
pe mine m a durut atât de mult să văd că a you see it now, dar nu mai aveți
energie să faceți asta. Eu nu cred în asta.
Ok. Dar conform acest eu nu cred că un cuplu
care ajunge și rămâne împreună o perioadă de timp și apar frustrări și
apar e clar că e ceva acolo pentru ei. Da. Da.
Pot să zic că n au fost potriviți la un anumit moment în viață. Niciun
comportament pozitiv nu s a instalat prin critică, rușinare, umilință și așa
mai ajungem împreună pentru că deține fiecare partener harta creșterii și
vindecării pentru celălalt. și ne naștem dintr o relație, suntem
răniți într o relație și ne vindecăm printr o relație.
Salutare, asculți Mind Architect, un podcast susținut de PPC România.
Salutare, oameni buni! După primele două episoade unde am vorbit despre
fundamentele vieții noastre psihologice în relații și după cel în care am
vorbit despre conflicte și despre de ce conflictul de cele mai multe ori e calea
către creștere, am ajuns la o temă foarte interesantă, mult dorită, mult
așteptată și anume atractivitate și compatibilitate în relații de cuplu.
Suntem la sezonul făcut împreună cu prietenii de la pagina de psihologie și
azi o am alături de mine pe Diana Lupu, despre care vă zic două vorbe. Este
psihoterapeut relațional avansat Imago, ghid pentru adolescenți și autoare
instrumentului de autocunoaștere, psihodescoperiri, jurnalul tău de
creștere. Intenția Dianei, care mă bucur că e cu
noi azi, de a ajuta la construirea de relații sănătoase prin știință, parol,
dialog și puțin umor. Motoul care îi ghidează practica terapeutică și lentila
prin care privește și ascultă nevoile oamenilor este ne naștem dintr o
relație, suntem răniți într o relație și tot într o relație ne vindecăm. îi
aparține lui Harville Hendrick, care e unul din cofondatorii școlii Imago. Și
Diana lucrează în cabinet cu cupluri, cu părinți, cu adolescenți, cu adulți
pentru înțelegerea limbajului relațional, dar și pentru a construi o
poveste care oferă sens și conștientizare de sine.
Acuma, dincolo de descriere, dincolo de orice scrie pe hârtii, o să vedeți că e
un om foarte foarte fain. E un om cu o grămadă de experiență și cu deschiderea
la autodezvăluire. Ne povestește și din propria relație. În episodul ăsta o să
trecem prin teme precum de ce ne îndrăgostim de oameni care nu ne fac
neapărat bine, ci mai degrabă ne sunt familiari. De unde vine atracția? Și o
să vedem despre mai multe surse, părți pierdute ale sinelui nostru pe care le
căutăm în alții. O să vorbim despre roluri pe care le am învățat în familia
de origine și cum căutăm să le reproducem.
O să vorbim despre de ce tindem să reproducem relațiile de din copilărie în
viața adultă. O să vorbim despre diferența între atractivitate și
compatibilitate și cum reușim într o relație în care simțim atracție să
ajungem să trăim și compatibilitate, despre responsabilitate în relații,
despre conversații dificile în cuplu, despre care sunt întrebările pe care ar
merita să le adresăm la primele întâlniri și multe altele. Fără să mai
lungesc introducerea, vă mulțumesc că sunteți cu noi. Mulțumesc că ne întâlnim
și la acest episod numărul trei din seria noastră împreună.
Num eu abia așteptam tema asta. Dianați
mărturisesc. Da, deci e un subiect. Noi am făcut un episod acum mai mult timp,
nu mai știu acum cred că câțiva ani despre atracție și compatibilitate
care a fost greatest Hit. A fost un episod cu niște sute de mii de
vizualizări. No pressure. Ce zic este că tema e de mare interes și după ce în
primele episoade am făcut fundația atât în general în ce înseamnă relaționare
cât și zona asta de conflicte alături de Gașpar, am ajuns la o temă foarte juicy.
Eu vreau să începem așa, oameni buni, ca să vedeți câte pagini de documentare
avem noi aici. Sperăm să aveți răbdare cu noi până la final. Sunt patru până
acum. Hai să vedem. Ziceai tu să începem cu
agenda inconștientului. Eu aș zice să definim un pic ce e atracția, ce e
compatibilitatea sau cum ne uităm diferit la el.
Cred că o să trecem oricum prin atracție și compatibilitate
și o să se descrie poate din toate întrebările, dar cred că atunci când
vorbim despre atracție și compatibilitate
aș pic la ce ne așteptăm noi oamenii și la ce văd eu adesea că se așteaptă
oamenii când își caută un partener. Da. Și de multe ori compatibilitatea și
atracția pot să devină acest pedigri, cum îl mai numesc eu, că am o listă de
felul în care vreau să arate cineva, statutul pe care îl are cineva,
cum cred că da, fizicul, toate lucrurile astea. Și mie îmi place foarte mult în
primele ședințe, în prima ședință de terapie de cuplu, eu să întreb cuplurile
cum s au cunoscut și ce i a atras unul la celălalt. Dar și de multe ori
întâlnim partea asta, sigur, fizic, care contează foarte mult. Și aceste concepte
de atracție și compatibilitate au foarte multe layere.
Primul layer este ăsta foarte foarte cunoscut care vine din zona asta
biologică. dacă eu am nevoie ca și femeie, poate atracția și
compatibilitatea se definește prin felul în care bărbatul, de exemplu, armi oferă
siguranță, are un statut și asta poate să intre în zona de de compatibilitate
și atracție și femeia, desigur, este aleasă pe fertilitatea ei, pe felul în
care îi arată corpul. Ăsta e ceva ce se încadrează în atractivitate și
compatibilitate. Apoi mai este și partea asta
de persoana Da. în care eu aleg. Teoria asta spune
că îmi aleg un partener și pentru felul în care mă face să mă simt și î
proiectează mie ceva ce eu nu am. stimă de sine, dacă sunt alături de un bărbat
sau de o femeie care are un anumit statut și pentru că eu sunt alături de
această persoană, da, asta mă atrage și mă simt mai și
apoi e și această teorie care vine din zona socială
care vorbește mult despre faptul că am nevoie să mi găsesc un partener sau un
criteriu de atractivitate și compatibilitate ar veni din faptul că am
nevoie să mi găsesc pe cineva care este un pic peste mine sau cât de cât egal
Ok. Și atunci sunt aceste foarte multe
teorii pe care noi le găsim și care compun acest layer al nostru. Și aș mai
adăuga aici un subiect care mie îmi place foarte mult, acest Disney concept.
Da. În care relația trebuie să arate într un anumit fel, începutul relației
trebuie să arate într un anumit fel, atracția trebuie să se simtă imediat ca
un spark, trebuie să simt imediat ceva, trebuie să mă gândesc tot timpul la tine
și așa mai departe. Da? Deci sunt multe multe constructe. Acuma dacă ne uităm la
astea, desigur Harville și Helen, că aici o să mă
îndrept înspre ce înseamnă partea asta de atracție și compatibilitate din
perspectivă relațională. Ei ne arată foarte frumos că, desigur, de multe ori
putem întâlni toate aceste criterii care se regăsesc în diferitele tipuri de
teorii. Însă de multe ori noi nu alegem parteneri bazat pe fertilitate,
statut, persoana și ne întrebăm de ce î place de cineva
și de ce de altcineva nu prea. Mhm. De ce, de exemplu, și întâlnesc multe
cliente cu care stau de vorbă în terapie individuală și mi spun păi uite, m am
întâlnit cu tipul ăsta, are pedigriul pe care trebuie, are bani, are mașină, are
asta, are asta, e tot, dar parcă nu nu simt, nu simt. Și atunci este clar că
teoria relațională aici are bazele acestea ale agendei inconștiente pe care
noi o avem. Da. atractivitatea, de fapt, oricât ne ar plăcea nouă să credem că
avem control asupra atractivității datorită criteriilor pe care ni le
setăm, faptului că ne spunem eu niciodată n o să fiu, n o să fiu ca
mama, n o să fiu n o să fiu ca tata, n o să mi aleg pe cineva, de unde și eu am
crezut asta. Da. Și momentul în care am realizat, m am uitat într o zi în
bucătărie la soțul meu și am zis: "Ești ca mama în momentul ăsta. Cum de n am
văzut?" Mi am dat seama că da, nu i atât de mult în controlul nostru.
Da. Atractivitatea noastră e mult legată de ăă agenda inconștientă și agenda
inconștientă este formată ă în primii noștri ani de viață și cred
că la ideea asta de atractivitate și compatibilitate stă foarte mult motoul
ăsta și nu doar motoul de fapt stă la bază
moto teoriei imago. Ne naștem dintr o relație, suntem răniți într o relație și
ne vindecăm printr o relație, spune Harville. Și atunci, dacă o luăm pe
partea asta, noi în primii ani de viață ne naștem dintr o relație. Suntem ființe
sociale. Pe lângă supraviețuirea noastră, avem nevoie să ne răspundem la
întrebarea cum sunt relațiile și cum e lumea. Și îi acumulez toate informațiile
astea din legătura pe care o am cu îngrijitorii mei. Ulterior crescând și
mi ai spus că ați vorbit cu Gașpar despre etapele de dezvoltare în diferite
etape. Am nevoi specifice, dar și în astea îmi răspund la întrebarea cum sunt
relațiile, cum sunt eu în relații? Cum se simt relațiile pentru mine? Și de
aici, în creierul meu vechi, în părțile creierului meu inconștient, încep să mi
construiesc această imagine despre relații.
Ok? Tocmai de aceea Imago se numește teoria
imago pentru că vine din latinescul imagine.
Și atunci eu când călătoresc prin lume, eu ca și când așa vă imaginați doar că
în cortex în cortex în în creierul nostru vechi și aici mă refer la toată
complexitatea asta a creierului ca să n o dau în
toate cele, dar avem această imagine în care eu am strâns de a lungul timpului
atât plusuri cât și minusuri ale persoanelor de referință. Îngrijitori
întâi pot să fie părinții. Mulți dintre noi poate n am crescut cu
părinți. Părinții au fost plecați. Da. Am crescut cu bunici atunci. Aceia devin
persoanele de referință. Da. Se mai strâng de aici informații pe măsură ce
avansez în viața socială. Profesori, educatori, un bunic, unchi. Da. Și de
aici eu înglobez de fapt aceste plusuri și minusuri, lucruri care mi au plăcut
și lucruri care m au durut și nevoi neîndeplinite, lucruri pe care aș fi
avut nevoie să le primesc sau să mi se întâmple și nu le am primit. Hî.
Și atunci eu îmi formez această imagine, această hartă care eu explic tot timpul
ca o matriță. Încet, încet se formează, am această imagine și practic eu ajung
la vârsta asta adultă unde, desigur creierul meu este format, eu sunt
echipat, îmi doresc o relație și încep să merg prin lume. Da și încep și merg
și desigur poate mai ies la date cu cineva, mi se pare interesant, dar poate
ceva nu se leagă acolo. Da, matrița asta e tot timpul în spatele nostru, în
spatele minții noastre și o să facă click cu cineva, să se facă un imago
match, noi așa îl numim. În momentul în care eu voi observa într
un mod inconștient, că de aia zice agenda inconștientă, da, voi observa la
nivel inconștient că ah această persoană întrunește
și plusurile și minusurile pe care
eu le am experimentat pentru că mintea ce are nevoie și tu știi foarte bine
familiar și predictibilitate și nu i ăsta singurul motiv. E un motiv
important, dar nu i singurul, familiaritatea, ci că eu zic, pot să
vorbesc mai urâțel. Da, viața nu i viața nu i aduce un partener care ne
frustrează mai apoi pentru că viața e de căcat.
Da, conform teoriei Mago, viața ne aduce un partener cu care ne e greu la un
moment dat, dar care ne a plăcut tare mult de la început și ne a dat fluturaș
în stomac, pentru că eu ne creează acest context în care eu pot să vindec,
pot să mă vindec și mai e ceva, pot să cresc pentru că acea persoană pe care eu
o voi întâlni, pe lângă plusuri și minusuri, da, care îmi creează aceste
contexte de vindecare mai are și aceste părți pe care eu nu le
am, părți pierdute. Hm. Am vorbit un pic cu asta, dar le am
le am adus în discuție. Am aceste părți pierdute ale mele. Ceva
și aici o să dau un exemplu și o să mă uit la cameră și spun că Ionuț îmi pare
tare, Ionuț e soțul meu. O să dau exemplu. Știu de fiecare dată că fac
asta, dar trebuie să știe lumea că și noi terapeuții suntem Da. Știe că i
material de discuție. Mulțumim. că ești cu noi. Vrei, nu vrei,
dar o să dau exemplu așa pe viața mea personală, pe relația mea că ajută mult
să avem o imagine mai clară. Da. Mie mi a plăcut foarte mult atunci când l am
întâlnit pe pe soțul meu că îmi dă spațiu să vorbesc, că e atent,
da, că e liniștit, că glumește, că i foarte foarte glumeț și pun accent
că e foarte foarte glumeț. Pentru mine un criteriu era să râdem. Și acuma vă
întreb ce credeți voi că mă deranjează pe mine și care sunt subiectele noastre
că nu se mai oprește din glume și că nu poți să fii serios odată.
Pentru că ai rămas cu noi până acum sunt sigur că ai găsit ceva interesant și
relevant pentru tine în conversația asta. Dacă simți să ne oferi o formă de
mulțumire pentru conținutul de pe canal, cel mai simplu mod și cu zero costuri
pentru tine este să ne ajuți cu un subscribe și cu un mesaj în comentariile
de mai jos. Ne motivează să știm ce anume găsești valoros în episoade, iar
numărul de subscriberi contează și pentru parteneri și pentru
sustenabilitatea proiectului. Înseamnă mult pentru echipa noastră și ne ajută
atât la moral cât și la a aduce informația asta la cât mai mulți români.
Așa că hai să facem asta împreună. Îți mulțumesc tare mult. Și acum revenim la
episod. Bine că ai adus asta în discuție. De ce ajung să ne enerveze
ulterior lucruri care la început ne atrag?
Pentru că acest imag și această biologie a noastră e super smart. El le spune așa
că dacă la început ca doi oameni să ajungă într o relație, dacă n aș avea
întâi această atracție să mi placă aceste lucruri și o să văd întâi aceste
plusuri mai mult și chiar și părțile astea pierdute ale
mele o să mi se pară foarte atrăgătoare. Dacă eu le aș vedea din start neplăcute,
eu n o să mai intru în acea relație dacă le văd foarte evident. Da. De aia avem
întâi etapa romantică în care e vălul ăsta care se pune și atunci etapa
romantică vine exact cu asta. Eu eu sunt vine vine matrița, vine imagoul, facem
imago match, se așa apare etapa romantică cu vălul ăsta în care e multă
oxitocină, serotonină, trarala că biologia zice no trebuie să i aduc pe
ăștia desigur că n o să că e de crescut, e de
vindecat, î mult mai încolo, mai încolo,
mai încolo. Acuma trebuie să creăm legătura. Ok.
Și atunci de asta nu le vedem la început.
Da. Stai că e ceva mai de fineție ce s curios. Deci de ce nu de ce nu le vedem?
De ce alea care ne atrag? Hai să ți dau și eu un exemplu din viața personală.
Hai, te rog. Este din viața mea personală anterioară,
să zici, dar e un tipar pe care l am văzut la mine.
Pe mine mă atrag sau m au atras foarte intens persoane senzitive.
Ok. Senzitiv însemnând
însemnând empatice mai conectate apropo de polii ăștia ai sinelui social de care
am vorbit cu Raluca și cu Adela mai mult pe senzație și emoție decât pe acțiune
și gândire care sunt foarte puternice la mine. Da.
Și nu numai că era aproape ca și cum dacă nu există
senzitivitatea asta, orice ar exista nu contează.
Ăsta era feelingul. Dar ulterior aceeași senzitivitate care pe care eu la început
n o percepeam în toată intensitatea ei, da,
ajungea să mă obosească să o frustreze, desigur.
Și asta e cumva curiozitatea, nu de ce nu le vedem, ci de ce ceva ce inițial ne
place, da,
ajunge să ne enerveze. Asta sunt curios că e aproape o mutare dintr un pol în
altul. Exact. Pentru că foarte bun exemplul
ăsta și în general cineva care e pe structura asta de parte pierdută,
acțiune, gând va fi în relație cu cineva care e senzație, emoție, mi le mișcare
pentru că mi le reprezint pe un cerc. ajungem e o să reiau un pic ce am zis
mai devreme că ajungem în imagci tocmai pentru că mie mi au lipsit lucrurile
alea. Nu le am crescut în mine. Ori le am ascuns, ori le am mi au fost
rușinate, mi au fost respinse, dar noi ceea ce căutăm în relații este
reîntregirea ființei noastre, ceea ce are tot sensul.
Da. Și atunci eu ca să pot să mă reîntregesc am nevoie să găsesc pe
cineva care are acele părți ale mele pierdute,
care le are foarte active prezente, astea pe care eu le am pierdute,
atrofiate. Și să ne gândim doar să nu ne gândim doar în în ideea că aș vrea să
merg pe întrebarea că nu doar eu caut pe cineva și celălalt caută ceva ce eu am
și el nu are. Da. Și atunci cumva fiecare devine într
o relație profesor pentru celălalt. E foarte greu să vedem asta când ne
enervează lucrurile, dar în spate asta e. Noi ajungem împreună pentru că deține
fiecare partener harta creșterii și vindecării pentru celălalt. Și de aici e
atât de important toată partea asta de a învăța cum să purtăm un dialog, de a
învăța să lucrăm cu diferențele dintre noi, pentru că dacă vom face asta, vom
putea scoate învelișul ăsta al Ah, ce mă enervează că ești prea sensibilă. Da,
dar și tu ești prea dur, ești prea Exact rațional. Numai îmi
dai sfaturi tot timpul, nu stai să vorbești despre emoțiile mele. Îmi dai
tot timpul sfaturi. Aice tot eu sunt. Da.
Și atunci dacă putem un pic să dezvelim chestia asta că ne frustrarea, durerea,
vom putea găsi și aurul, vom putea găsi și contextul de creștere și vom putea
găsi reîntregirea. Pentru că și o persoană care este în
zona acțiune, gând, are nevoie să se conecteze cu senzații, emoții și o
persoană care este invers are nevoie să caz
are nevoie și atunci practic asta înseamnă atractivitate și
compatibilitate conform imago. Deci atractivitatea e când eu văd în
tine ceva ce mie îmi lipsește și caut în relație cu tine să mă reîntregesc.
Imagomeciul de care vorbești. Da, e o parte din el asta de a mă
reîntregi și acele plusuri și minusuri care î sunt cunoscute.
Bun. Și acuma compatibilitatea în mod specific presupune că odată ce aceste
părți diferite s au întâlnit în acest compatibilitate
așa să putem să și trăim împreună, da,
crescând fiecare și aici am o sau întregind fiecare la el sau ea însăși.
Ce? Bun. Da.
Vreau să te întreb așa, dacă e valid că pe măsură ce integrez în mine părți pe
care inițial nu le aveam integrate, ok,
încep să mă atragă mai puțin lucrurile alea la alte persoane. Și dau un
exemplu. Dacă eu am, de exemplu, o dific dacă să
zicem că sunt hiperindependent, da,
sunt o persoană de asta care trăiește cu sentimentul că n am nevoie de nimeni, mă
descurc singur și acasă și la birou, eu sunt omul insulă. Da,
pe mine s ar putea inițial să mă atragă foarte tare persoane dependente care au
hiper trofiat, ce la mine e hipo.
Hipo. Pe măsură ce eu în relația asta, să
zicem că învăț, intru într o relație cu cineva care are
ce mi lipsește mie și încep să învăț să am încredere, să mă apropii, să mi
comunic nevoile, să mă bazez pe alții. Să presupunem că din varii motive
relația asta s ar încheia. Ok.
Eu sunt iar singur, dar am integrat părțile astea
sau le am mai antrenat la mine. S ar putea ca în următoarea mea relație să mă
atragă mai puțin dependența extremă care în trecut mi se părea feature acum să mi
se pară poate chiar bug. Hm. Hm. Îmi vin două lucruri în minte în
timp ce aud exemplul ăsta al tău. Unul este
că dezolis mor și asta e vorba noastră în imago, că noi
tot timpul când credem că am rezolvat ceva, is more.
Și asta descopăr și eu de fiecare dată când mai îm îmi fac exercițiul ăsta de
agenda inconștientă a relației pe care noi o facem în workshop urile de cuplu.
Te rezolvies more, mai descopăr un plus, mai descopăr un minus, mai descopăr ceva
pierdut. pe care a ce îl găsesc aici în relație cu soțul meu și așa mai departe.
Deci asta unul îmi vine în minte. Și apoi doi, la ce mă mai pot gândi legat
de ce ai spus tu e că, desigur, eu lucrând la mine pot să găsesc poate
variante ale imagoul meciului meu un pic mai așezate, mai pot să găsesc parteneri
care tot fac imago meci pe aceleași chestii, dar cumva care și ei sunt într
o altă zonă. Ok. Bun. Nu cumva știi că imago meciul ăsta nu e
ca și când am trei plusuri, am trei minusuri, am trei nevoi neîndeplinite,
sunt pe partea aia. No, bun, mi l am lucrat și acuma viața e frumoasă. There
is always more. Și tot timpul e ideea asta că dacă nu i unul, îi celălalt.
Poate să aibă ochii verzi, poate să aibă ochii căprui. Tătima Gomeci. Am
despre amă în practică. Acuma atractivitatea, ca să mai stăm un
pic în zona asta, te rog.
Ea e la nivel de trăsături ale partenerului. Deci eu am înțeles așa că
e ce ai tu și mie îmi lipsește. Da.
Poate să fie cu ce e familiar pentru mine din ce am văzut la îngrijitorii mei
semnificativi din copilărie. Deci dacă am avut un părinte absent,
s ar putea să caut un partener cumva indisponibil emoțional absent pentru
atenția căruia îți depun efort zona asta.
H te mai întreb. mai poate să fie
pe rol în relație, adică să mă atragă cineva care mă lasă să joc un rol care
mi e familiar. Desigur. Deci în plusuri și minusuri po
pot să fie dinamici, pot să fie lucruri care mi au plăcut
să le simt și lucruri care m au durut, dar tot familiare îmi sunt. Da, deci da,
pot să intre și eu nu e doar pe ce ai tu și eu nu am. Nu e
doar pe semeni cu mama sau cu tata sau cu bona sau cu
adică e și pe rol, e și pe dansul dintre noi.
Plusurile și minusurile cumva asta ne asta înglobează ele, acest imagile
relațiilor și cum sunt eu. Dacă eu am învățat că, de exemplu, ă sunt primesc
iubire, sunt văzut ă sunt acceptat în relații cu familia mea, lăsându mă în
urmă, lăsându mi mie nevoile în spate,
ascultându te pe tine, făcându ți ție loc acel minimizator. Da.
Voi întâlni pe cineva în relații în care eu voi ajunge la un moment dat să
îndeplinesc nevoile. Voi întâlni pe cineva care va fi cum? Mai needy,
mai vreau să fiu lângă mine, vreau să facem asta împreună, vreau să facem
asta. Ok?
Da. Deci e vorba despre dansul relației. Acest imago ne ghidează și într adevăr
felul în care noi am învățat să fim în relații, să ne simțim în relații și cum
am învățat să primim acele nevoi de bază, a fi văzuți, a fi auziți.
Da. Și eu așa înțeleg de fapt că sunt în conectare cu tine și că primesc
conectare. Felul în care eu m am reușit să fiu văzut în relație cu familia mea
îmi poate dicta comportamentele, felul în care mă mișc în în dinamica noastră
relațională la viața adultă, în vârsta adultă. Oare are sens ce zic?
Foarte mult. Deci eu ce înțeleg e că ce învățăm când suntem mici, aceleași
matrițe, da,
le refolosim în viața adultă, în relația de cuplu cert, dar și în tot felul de
alte relații. Siguranță, cu siguranță.
Uite, eu cred că și pentru comunitatea care e cu noi în direct, dar și pentru
cei care ne privesc, aș da niște exemple. Poate simți și tu
din cum le trăiești tu. Ce mă și mie în minte. Eu ce observ
apropo de poli, vă recomandăm tare să vedeți și episodul despre sinele social
cu Raluca Anton și cu Adela Moldovan. Căutați mai arhitect, sine social, unde
vorbeam despre polii ăștia, gândire, acțiune, simțire, emoție.
Dacă la mine au fost foarte încurajate gândire, acțiune, mie mi se construiește
mult din personalitate în jurul subiectului sau în jurul, mă rog,
încurajării asia. Eu o să caut nu doar în cuplu să pot să manifest asta. S ar
putea să caut inconștient pe cineva care n are măcar una din ele așa puternic
dezvoltată. Și aice să vreau să te întreb niște
lucruri după. Pe de o parte, dar și în relații profesionale s ar putea să mă
regăsesc, să simt că sunt în elementul meu când sunt în roluri unde eu pot să
gândesc și să fac. Da. și mult mai greu să mi fie în roluri
în care trebuie să simt și să stau cu senzații. Uite, la mine ăsta e motivul
pentru care am ales să nu devin terapeut.
Mi am dat seama că mi e mult mai greu să stau cu asta decât
să gândesc, să analizez, să structurez informație, să predau informație sau să
fac. Apropo de antreprenoriat și mi se pare interesant că ceva ce învățăm
relațional se aplică inclusiv în traiectorii
profesionale. Deci vorbim de atracție nu doar în cuplu, ci atracție peste tot.
Da, pentru că suntem în primul și în primul rând ființe relaționale. Asta e
în noi. La fel cum e ADN ul nostru, e în noi.
Noi ne naștem din relații. Pentru mine cel mai mult sens la toată nebunia asta
cu creierul, matriță, imago. Mă mă duc la motoul ăsta. Ne naștem din relații.
Noi de acolo știm și noi de când ne naștem avem această plenitudine, știi,
în burtica mamei, unde totul e bine, unde e conectarea asta și fizică prin
cordon ombilical, dar am tot ce trebuie acolo. Ei bine, prima anxietate a
separării se întâmplă când eu plec din acel loc
și de acolo am primul contact cu această durere a separării și apoi urmează anii
de viață în care eu încerc să înțeleg despre relații, despre atașament și dar
e clar că e în noi. Nu se poate rezuma această compatibilitate, atractivitate
doar la relația de cuplu. E clar că noi putem s o vedem în multiple în
multiplele relații pe care noi le avem în viața noastră. Ok. Legat de
atractivitate, mai e așa? Au apărut întrebări?
Da. Haideți.
Dragă comunitate, Ioana ne întreabă: Deci, dacă, de exemplu, întrebăm pentru
un prieten un aspect a lipsi cu precădere în copilărie, de exemplu un
adult protector, voi căuta un partener protector pentru că acea parte din mine
nu a fost completată atunci când trebuia. Ne întreabă Ioan.
Mi a lipsit protecția în relație cu caregiverul și eu o să caut un partener
care oferă asta foarte mult sau din contră o să caut pe cineva care
inconștient îmi dau seama că Hm. Aici o mică notă este oare atunci
când nu am primit ceea ce am avut nevoie, cum am cum am adaptat la durerea
de a nu primi? Unii dintre noi au învățat și aceea sunt de multe ori asta
de maximizator, dar am învățat să fac. Da. Alții dintre ei au învățat că e atât
de dureros și nu mai am nevoie. Da. Deci diferența dintre nevoia neîndeplinită o
face și felul în care eu atunci când nu am Exact.
Ok. Deci la aceeași experiență eu n am fost
protejat. Unii din noi învață să se hiper protejeze. Alții devin reckless,
alții devin nesăvici. Și mai adaug aici un element în acest
imago match ce este surprinzător și eu niciun cuplu n am întâlnit care să nu
fie și desigur și teoria arată asta. Că de fapt în acest imagem,
ceea ce se întâmplă este că suntem cam partenerii sunt răniți în
aceași etapă, cam la aceeași etapă de vârstă, adică am aceleași nevoi. Doar că
felul în care eu am învățat să mă adaptez la durerea respectivă este din
maximizare sau din minimizare. Da. Hai, mai aici vreau să ne povestești
mai mult că e interesant aici. Da. Deci cumva de asta spun că facem
imago meci. Facem imagomeci pe părțile pierdute, unde sunt lucruri din astea de
care eu am nevoie să învăț ca sine social.
Hm. Da. Fie că eu am nevoie să învăț uneori
să fiu mai relaxată, am nevoie să învăț să fiu un pic mai amuzantă uneori. Da,
dar noi avem aceeași rană de fapt conform părții ăsteia a psihologiei
dezvoltării, da, pe care noi o regăsim și în imago. Fiecare etapă de vârstă are
niște etape. Și tu ce spui e că eu dacă de exemplu etapele erau așa: conexiune
02, explorare imediat după identitate și competență putere, episodul numărul unu
din sezon cu Gașpar, dacă vreți să le revedeți pe larg.
Exact. Exact. Și dacă eu am fost, să zicem, zic despre mine, unde intuiesc,
dacă eu am fost rănit sau am trăit ceva, am avut nevoi nesatisfăcute în etapa de
competență și putere, de exemplu, da,
eu o să mă simt atras de persoane care au aceeași rană tot din etapa aia,
da, dar sunt diferite de mine. Cum? Hai să
luăm exemplul meu. Eu cred că am în zon dacă ți avem ceva aminte că am și eu
ceva mai pe maximizare cred că s a întâmplat
la mine. Adică no sentimentul că dacă nu performez sunt în pericol, că aprecierea
pe care eu am confundat o mult timp cu iubirea vine dacă ești bun la școală,
competent, nu știu ce. Și ce observ la mine în viața adultă e
că oriunde mă bag în vreo formă de relație, poate să fie profesională sau
personală, caut să fac bine, să îmi iasă, să fiu competență.
Da. Tu spui că eu o să mă simt atras de
cineva care tot acolo a fost rănit, tot în etapa asta de competență, putere,
dar a fost diferit pentru ea. Da. Uite, ai nimerit etapa asta de
competențe și eu sunt în rana aia. Bun. Eu mă adaptez, de exemplu, la rana
asta de competență, mai degrabă învățând că eu am nevoie atunci când nu știu
ceva. Da,
noi o descriem cazul de manipulare, să mă plâng,
să identific acele persoane care se cam pricep la ce nu știu eu.
Ok. Și mai ales un partener care și el e
rănit în zona de competențe, doar că el a învățat că atunci când era în astea
trebuie să știe. Drept urmare, soțul meu. Ah, ok. Foarte mișto.
A, eu când mă plâng. Păi, stai că facem, facem. Hai că știu eu cum să fac asta.
Știu eu. Îți fac un tabel. Îți fac o din asta și eu sunt ah, ce grele sunt
tabelele. Vai, ce știi? Și dar dacă stăm să ne uităm la povestea
fiecăruia dintre noi de viață pe felul în care ne au fost îndeplinite
nevoile în această etapă a competențelor, am bușiți acolo.
Hm. Mai intens. Doar că eu am învățat să mă
adaptez la durerea asta că n am primit apreciere, susținere, tot ce bună, toate
bunătățile pe care le am, de care am nevoie la vârsta respectivă. Eu am
învățat să mă adaptez așa, plângăcind,
fiindu mi greu, că așa am obținut din nou atenție, suport, așa m am
reconectat. Ok.
Partenerul meu a învățat să se reconecteze cum? Descurcând, căutând,
dar el totdeauna mi a spus, părinții lui mi au spus de când l am cunoscut. Ionuț
era un tip foarte curios. El tot timp de ce? Dar de ce așa? Dar de ce așa? Dar de
ce așa? Că no nici el n a primit acolo ce a avut nevoie, dar a învățat să se
adapteze altfel și atunci bam. Și până merg la următoarea întrebare,
pentru că la acest episod eu zic că da. O întreb și pe Ioana care
ne a întrebat dacă simte că are sens și a făcut click.
Da, nonverbal. Are și Roxana o întrebare până o citesc.
Mai am eu o curiozitate și anume
nu ne simțim atrași de oameni care au fost răniți în alte etape.
O, noi nu plecăm cu mâna goală de acasă. Aici îl citesc pe Gașpar.
Așa. Toate în toate etapele astea noi
magazinăm. Da. Ca un bon din ăla. Tanc tang tang tang. La final îți dă o sumă.
Deci în toate etapele noi când n avem părinți perfecți, nu ne răspund acestor
nevoi impecabile. Am înțeles. Deci sunt ca
niște Da, dar doar că în cumva fiecare dintre
noi într o etapă a naibii că a fost mai interesală decât în altele. Deci de asta
zic că dezol is more. Da, că desigur eu n am primit uneori nici suficientă nu
știu oglindire dacă mă gândesc la nevoia principală. Ce spui?
Da. Ok.
Deci de asta spun că wellm cu mâna goală de acasă. Coșul i plin,
dar la anumite capitole un pic mai plin decât ar trebui să fie.
Și acolo e atracția mai intensă. Și acolo e atracția mai intensă. Acolo
sau acolo poate să fie un punct pe imagoul nostru în care uau, gata. Disit.
This isit. Că de fapt asta este foarte interesant că în imago noi spunem că de
fapt diferențele dintre noi reprezintă zona
asta de compatibilitate. Cu cât mai diferiți pe anumite puncte, cu atât mai
bine pentru că acolo e contextul de creștere. Și atunci similaritatea este
că noi suntem răniți în același punct mai intens, dar
da, le am rezolvat diferit. Și creșterea
pentru noi e să învățăm din ce știe să facă celălalt, din cum s a adaptat
ălălalt. Asta e. Da, pentru că și partenerul meu, soțul
meu uneori trebuie să mi spună Diana și face asta în ultima vreme și le
apreciez. Nu trebuie să spun, uite, până aici te pot ajuta, nu pot să fac totul
pentru tine, chiar dacă ție ți e greu și atunci mie
ca să te invite. Da. Și mie îmi provoacă multă anxietatea
asta când trebuie să fac ceva ce mie mi e greu.
Iar el ce ar avea el să învețe ca să crească e să nu știe și să ceară ajutor.
Adică ce faci tu bine să ceară ajutor. Da, el are nevoie să
învețe să ceară ajutor. Are nevoie să învețe să pună limite pentru că el este
un cargiivor foarte bun, dar se lasă pe el în spate pentru că a învățat să știu
ce, să fac orice. Mi e greu să cer ajutor. Mi e greu să spun: „Nu te pot
ajuta acum. Am și eu chestiile mele. Mereu ajung pe ultimul așa. Și desigur
că descopăr că te deranjează când ești deja suficient de frustrat și mi spui nu
poți să le faci singură. Diana Garet. Foarte util. Dacă empatizați,
oameni buni, poate ne lăsați un comentariu sau ceva. Sunt curios cât
rezonați până acum. Roxana, tot membră în comunitate aici la Mind Architect, ne
întreabă așa: Și Ana are o întrebare. Doamne, câte
întrebări avem la acest episod? Mai facem dacă vrei.
Deci Roxana zice: "Cum poți evita real genul de partener pe care tu îl exprimi
verbal că nu vrei, pe care tu exprimi verbal că nu l vrei? Exemplu, părinte
sever și rigid verbal declarativ, tu știi că vrei unul mai flexibil, mai
afectuos, însă în relație ajungi tot la asemănarea partenerului sever și rigid.
Foarte bună întrebare. Mulțumim, Roxana. Cred că mulți oameni o au. Deci
diferența între ce am ajuns să înțelegem că vrem conștient. Poate am mers la
terapie. Da.
Ne am prins că tata a fost indisponibil și absent. Eu vreau pe cineva prezent,
afectuos, cald. Dar în realitate eu observ că ajung în
relație cu oameni care sunt mai degrabă ca tata decât ca modelul pe care eu
declarativ l am propus.
For sure pentru că nu mergem la shopping de păpuci.
Da. Da. Nu, chiar dacă e la nivel conștient,
eu cred că asta trebuie să înțelegem, că chestiile astea, atractivitatea și
compatibilitatea nu sunt ghidate de conștientul nostru.
M Ok. Nici compatibilitate. Toată matrița asta inconștientă,
toată matrița asta pe care imagul pe care noi îl avem este în inconștientul
nostru. Ok?
Da. Și atunci eu voi ajunge în relații de aici, din ce mi e cunoscut, din ce nu
mi e cunoscut, pentru că e ceva de crescut acolo în inconștient. Trebuie să
ne dăm seama un pic că, desigur, cred că ce n am menționat și e important
și îmi dau seama acuma că cu întrebarea asta că are foarte mare sens.
Inconștientul nostru știm foarte bine că nu face diferența între a fost ieri, a
fost acum 20 de ani, e astăzi. Da. Și atunci, practic, matrița asta e super
inconștientă. Și eu am senzația uneori că dacă văd ceva la tine, cum e pentru
mine momentul ăla din bucătărie în care am spusoi cu cine cu cine am intrat în
relație că stai ca mama și mă critică și eu nu mai vreau că eu am zis că vreau pe
cineva blând. Mhm. Da,
eu o să văd. Mintea mea s a dus atunci într o
poveste. Noi avem această vorbă în imago, că eu atunci când văd ceva în
prezent la celălalt, ceva ce mie îm este familiar,
matrița intră în intră în acțiune. Când am mai văzut asta, ce s a întâmplat, cum
răspund și mă duce într o poveste a mea din trecut.
Hm. Și mi amintește de ceva. Ceea ce faci tu
îmi amintește de momentul în care Da. O. Și atunci îmi amintește de mama
care mă critica. Da, uite, poate îi dau un exemplu și mai bun. Pentru mine este
foarte greu de dus și a fost foarte greu și simt acuma că sunt într un punct
foarte bun. Atunci când soțul meu venea acasă și v
am zis, e un tip foarte amuzant, e un tip care vorbește, povestim, doar că
adeseori venea acasă și era într o carapace, zicea bună. se așeza și eu
eram Oh my God, ce se întâmplă?
Și desigur ce făceam era ce făceam și în copilărie.
Da, hai să vedem. Te servesc cu ceva? Am făcut ceva greșit. Spune mi. Stăteam în
capul meu, mă gândeam ce despărțim. Da. intram în în toate chestiile astea pe
care eu le făceam atunci când mama m
de la persoana foarte jovială, foarte conectată cu mine, eu sunt copil singur
la părinți, mamii mele cum cumva când nu nu ceva nu i convenea ei, ceva o durea
pe ea, se retrăgea. Hm. privire. putea să stea în cameră cu
mine, dar nu nu mai eram acolo. Și doar vă dați seama cum de fapt agenda asta a
inconștientului eu am invitat o în prezent pun o aduc în prezent fără să mi
dau seama atunci când soțul meu vine și nu mai e atât de jovial și eu intru în
mecanismele mele de apărare că pe mine mă doare și simt că am pierdut
conectarea și eu pot aici să creez un conflict
dar de fapt dacă reușesc un pic să aduc această poveste inconștient în conștient
și să ți explic și să vorbesc cu tine Da. S ar putea un pic să înțelegi să
înțeleg eu mai multe despre mine și și celălalt ce ai tu nevoie în momentele
pentru că felul în care eu reacționam, ca s o duc un pic să completez toată
imaginea, felul în care eu încercam să mă reconectez cu partenerul meu, pentru
că povestea trecutului era: Te ai retras asta, mă doare, ce se întâmplă?
Da. Felul în care eu mă protejam de această
durere era ceva ce pe el îl activa din povestea lui.
Aha, ok. Are sens ce zic că aice și eu simagou
lui. Da. Ok.
Și vă duceați într o spirală în jos sau în sus? În jos.
Păi conflict. Da, lasă, lasă mă, ți am spus. Da, dă mi spațiu. Dar el venind
din contextul ăsta unde poate că era mult. Era mult și eu am ajuns uneori să
fiu mult. Zicea dar descurcă te. Da, da. Nu i nimic, Diana. Nu se întâmplă nimic.
Și eram ba da, știu eu.
Sigur e ceva că am mai trăit eu asta. Nu mi spui tu mie. Da. Și atunci felul în
care și eu mă protejez la durerea conectării
îl duce pe celălalt în povestea lui. Are el poveste dureroasă cu răspunsul meu.
Da. Și atunce nu mai știu de unde am pornit.
Și ce faceți? Ce ați făcut în dinamica asta? Da. Adică la momentul la care
înregistrăm mesajul ăsta, canalul de YouTube are mai bine de 200000 de oameni
care î urmăresc și mai sunt zeci de mii de oameni care ascultă pe alte
platforme. Dacă proiectul Mind Architect ți a fost vreodată de ajutor, ție sau
cuiva drag, ajută ne ca măcar 1% din audiență să ne devină abonați în
comunitatea membrilor. În general, când spunem 1% sună aproape irelevant, dar
pentru noi acest 1% ar face toată diferența. Fiecare membru nou din
comunitate contribuie foarte mult la moralul echipei și la sentimentul de
sens și de relevanță muncii pe care o facem. În plus, ne ajută mult cu
sustenabilitatea și cu dezvoltarea echipei și are impact concret în
dezvoltarea proiectului. Când cumperi sau când reînnoiești un abonament, fie
că e pentru tine sau poate că l faci cadou cuiva apropiat, ne ajut să ne
concentrăm mai mult pe calitatea invitaților, a conversațiilor și pe
profunzimea temelor abordate. practic ne ajută să avem timp și resurse pentru
cercetare și ne oferă ocazia să testăm serii și formate noi. În România, mulți
dintre noi avem dificultăți în a spune ce avem nevoie și mai ales în a cere
ajutorul. Eu îmi încerc norocul în a rescrie lucrul ăsta. Dacă Mind Architect
ți a fost vreodată de folos, te rog din inimă intră pe mindarchitech.ro, Dă
click pe comunitatea membrilor și ajută ne să mai facem un pas către acest 1%
care pentru noi ar face toată diferența. Îți promit să ne dăm mereu silința și să
ți onorăm atât încrederea cât și contribuția. Am ciocnit de multe ori pe
treaba asta și am am venit unul înspre celălalt de
multe ori cu mecanismele de apărare. Cu cât eu băteam mai mult ca furtună, ca
maximizator, cu atât el intra în carapace mai tare.
Ok. Da. până când, desigur, Doamne ajută că
noi după primul an de relație eu terminasem formarea în terapie Imago și
trebuia să mergem la un workshop de cuplu și am zis no dacă am dat bani pe
formarea asta ca să termin formarea trebuie să vii cu mine la acest workshop
de cuplu și acolo am înțeles niște lucruri despre
noi și am început să învățăm cum să vorbim cum să vorbim atunci când ceva ne
doare. să fim mai curioși unul față de celălalt, să ne povestim lucruri din
povestea noastră și atunci, da, toată treaba asta a început să capete sens din
zona de empatie. Ok. Că i am zis: „Uite atunci când tu faci
asta, când tu vii în casă și da, poate că tu nu vii în casă și nu ești mama
când vii în casă, ci ești tu, soțul meu, care a avut o zi grea și obosit și nu
mai e la fel de energic ca în toate celelalte zile. Ai nevoie și tu de 5ci
10 minute. Da, dar eu nu pot să văd asta că i ceva ce mă doare.
El înțelegând un pic din asta, din zona asta de empatie, ce se întâmplă pentru
mine, care i povestea, nu doar că eu vin și l cicăl,
mhm. ci o ce e un pic mai mai deep de atât. Și eu înțelegând apoi cum îl face
pe el să se simtă, da, creem această empatie între noi și atunci o începem să
lucrăm cu diferențele dintre noi. Și eu ce am avut nevoie să învăț și să vindec
și să cresc la mine a fost să mi tot reamintesc constant că nu e mama și că e
obosit și că sunt într o relație sigură și să învăț ce să fac cu mine în
momentele mele de anxietate. Asta m a ajutat să mi descopăr multe hobby uri,
să scriu un jurnal, să gătesc
și el a avut nevoie să învețe că are nevoie să mi spună totuși înainte, hei,
sunt obosit, am nevoie de Adică să lucrăm un pic, fiind conștienți
de poveștile fiecăreia dintre noi și de ce activează unul la celălalt,
lucrăm cu diferențele și el are nevoie să iasă din carapace și să zicăuite
și Lucrăm la asta și eu am nevoie să înțeleg că nu tot timpul e despre
critica, despre deconectarea pe care am primit o
în relație cu mama în anumite momente. Ok, foarte util. Îți mulțumesc.
Mai avem o întrebare și anume Eu pot să renunț la documentarea asta că iată
una mai simplă, poate scurtă. Ana întreabă: Cum identifici care e cea mai
bușită etapă? cum te prinzi dacă e despre conexiune sau explorare sau
identitate sau asta e mai poate punct ochi punct lovit.
Nu știu dacă neapărat e mai scurtă. Recomand și aici ideea asta de a
trăsărea un pic etampele de creștere. Pot să mi dau seama, de exemplu, da, în
0 ani avem zona asta de oglindire. Cea mai mare nevoie, pe lângă astea
fiziologice, am nevoie să simt că sunt privit, că sunt ținut, că sunt Aici se
nasc stilurile de atașament. Dacă vreți să mergem pe teoria asta, de aice pot să
devin mai anxios, de aici pot să devin mai evitant, dar uneori pot să mi dau
seama și pe ce mă activez foarte tare. Răspunsul la întrebare e trecând prin
episodul cu Gașpar și revizitând etapele, că n aș vrea să le reluăm pe
larg. De aia am și întrebat, dar presupunând că le știm, presupunând
că știm etapele, da. Da.
Este despre a observa ce mă activează cel mai tare. E despre a
observa poate dacă merg în terapie care sunt temele mele recurente de durere sau
de adus în discuție. Mă gândesc la mine, de exemplu, de asta răspund Ana și din
ce pricep eu și te rog confirmă mi dacă e coerent.
Da. Eu am observat că temele care la mine apar în mod constant, ori în
conflicte profesionale, ori în conflicte personale, sunt astea despre
ori mi se pare că tu nu ești suficient de bun, că ești incompetent, ori că eu
sunt incompetent. Adică e foarte mult E clar pe competență.
Exact. Mă întreb mult mai rar dacă sunt iubil, acceptabil, dar care îmi arată că
probabil la conectare conectare
a fost mai mult bine decât rău sau Da. Nu s chiar cu restanțe mari.
Da. La explorare n am dificultăți în a fi curios de
locuri, oameni, perspective noi, inclusiv ce vorbeam cu Gașpar, cred că
și cu Simona, nu mai știu și sexual. Nu observ la mine o reticență sau uitându
mă în majoritatea aspectelor vieții mele nu
nu mă trigăruiește, nu mă activează nimic pe cât simt că mă activează
zona sa a competențelor. Exact. Da.
Și poate deci poate ăsta să fie un răspuns specific aici la văzând care s
temele recurente care apar în conflict și uneori să mă uit și la să mă uit și
la relațiile trecute pe care le am avut. Care au fost durerile mele mari acolo?
La fel. Care au fost durerile? Care au fost temele principale de conflict? Care
au fost nemulțumirile mele? Pentru că din nou
aia ar agenda inconștientă rămâne agenda
inconștientă indiferent că cel cu care am făcut imagomeci are ochii verzi sau
are ochii albaștri sau căpit. Super. Și o altă întrebare este mi se
pare foarte frumoasă. S ar putea să dureze răspunsul tot restul episodului,
dar că vorbesc.
Spune așa tocmai asta voiam să întreb. zice: "Cum poți face o hartă conștientă,
sănătoasă, deoarece nu mai am încredere în alegerile
mele inconștiente?" Deci, pentru persoanele care au repetat
tiparul de atât de multe ori și s au săturat cumva să facă asta,
da, eu înțeleg de la tine că nu e despre
speranța că o să aleg altceva ce nu e în tipar, pentru că sistemul meu nervos are
super radar. Da, ai înțeles bine.
Dar odată ce am clarificat că o să alegi exact același lucru, dar poate cu mai
multă conștiență, prezență, something, ceva diferit, dar o să așa,
ce facem? Bun, deci asta e. Eu tiparul ăsta,
agenda asta inconștientă e ceva ce e cu noi și o să
și avem nevoie de ea. Punct. Deci de asta avem nevoie, că îs
aspecte care nouă nu ne plac. E pentru că acolo avem de crescut și de vindecat.
Dacă încă simt că ah nu nu e ce trebuie, avem de făcut de a câștiga un pic
perspectiva asta relațională. Eu nu mă duc să îmi fac tranzac, să văd
tranzacțională toată agenda asta. Deci, stai un pic să lucrez la mine și dacă
lucrez la mine și dacă î rezolvi niște chestii. Și mai rezolvat niște chestii
între relații. Atunci eu voi atrage pe cineva care o mi se pare că este
sănătos. așezat, echilibrat, zen. Ce mai vrem noi să căutăm? Nu i narcisist, că
se mai tot vorbește ultima despre asta. Da.
Nu, ci eu trebuie să înțeleg că agenda asta îmi vrea binele până la urmă. Vrea
să ajung la vindecare, creștere și întregire. Dar eu nu pot să obțin
lucrurile astea decât dacă nu voi trăi cu cineva care mă ajută să retrăiesc
momente similare cu a mea copilărie. Make sense ce zic. Știu că e frustrant
și poate să dea lumea din picioare. Știu că și eu am dat din picioare când am
aflat asta. Da, cred că aici e important să ne
înțelegem acest imag să mă gândesc un pic care s lucrurile care m au durut și
chiar vă puteți nota pe o foaie de hârtie ideea asta. oarecare s lucrurile
care m au durut și care mi au plăcut la ai mei din caracteristicile astea și
apoi după ce îmi dau voie să vărs acolo toate caracteristicile poate să îmi dau
voie să încercuiesc să mă uit care sunt acele trei
caracteristici care mi au plăcut cel mai mult, mi au atins sufletul cel mai mult
și acele caracteristici care mi au durut cel mai tare. și să văd un pic dacă asta
este o mică parte din agenda inconștientă,
dar pot să văd un pic că eu o să mi caut o să mi caut pe cineva care e așa,
care să mă ajute să văd ce i de crescut în mine.
Aici ne am înțeles, suntem on the same page. Am Facem un real cu
mesajul ăsta, îi dăm play pe repeat. Deci o să alegem ce e familiar în
virtutea agendei inconștientului. Suntem împăcați cu asta acum.
Da. Mergând un pic în zona asta de
compatibilitate, că până în momentul ăsta mi se pare că ne am
lămurit de unde vine da agenda. Ce găsim atrăgător e atât ce
lipsește în mine, caut în tine. Este ce era familiar sistemului meu nervos, fie
ca trăsătură, fie ca dinamică. E poate rolul pe care tot așa îl caut
inconștient, pe care l am învățat când eram mic.
Da. sunt mecanismele de adaptare să pot să rămân în al meu. Dacă eu sunt un mare
maximizator sau minimizator, o să caut în ăălalt opusul. Bun.
Corect. Acuma, la compatibilitate,
te întreb ceva care e o ipoteză de ale mele.
Nu, nu e din documentarea asta, dar hai să și mai mergem și prin alte zone.
Vreau să ajungem și la partener perfect, meet și așa mai departe. Dar vreau să te
întreb ceva. Tu știu că într o vreme ai luat contact
cu PCM ul. cu Dragoș București. Da, da, da, da, da, da.
Acuma cu nu știu dacă mai știu toate cele.
Ă, nu, nu te întreb chestii specifice, dar acolo e perspectiva asta care pentru
comunitatea Mind Architect e destul de prezentă în mintea lor. Sunt și în curs
oameni care au făcut în în episod oameni care au făcut cursul.
Ideea că arhitectura personalității are acele șase paliere, parte născut, parte
dobândit, ce ne a confirmat și Daniel Sigle că e cazul.
Acuma, eu ce am observat în practică e că, într adevăr, eu am simțit atracție
față de persoane care în primele paliere cele mai puternice ale personalității
lor aveau lucruri care la mine erau mai slăbuțe, măcar unul dintre ele.
Da. Da. Nu folosesc PCM ul ca ilustrare, dar nu
doar în cheie asta. Ok.
Dar ce am observat e că pentru compatibilitate, adică să și meargă
relația, nu doar să fie atracție. Da.
Ajută tare de tot dacă avem măcar unul în primele trei în comun. Eu am trăit și
relații în care n am avut nimic în comun în primele trei unde atracția a fost,
dar orice lucru care trebuia discutat, negociat era ucigător, energetic pentru
amândoi. Am întâlnit și situația fericită pe care
o trăiesc acum, unde noi în primele trei avem două din trei în comun. Deci e și
similaritate, e și diferență. Da. Da.
Și observ exact asta, că din diferență e atracție.
Tu ai lucruri exact din diferență atracție care am așa. Dar e și
suficientă asemănare cât când suntem obosiți sau când suntem foarte stresați,
da, să nu ne coste energetic ceva
nesustenabil. Adică, hm,
vorbind totuși aceeași limbă. Specific dacă iau exemplul ăsta, amândoi avem
bază promoter și nouă ne e ușor să ne înțelegem în acțiuni. Zi mi ce vrei să
fac. Da, da, da. E și diferență că eu am
thinker la doi. El are la 6 contestul de creștere. Da,
pentru amândoi. Da,
dar asta vreau să testez cu tine. Dacă pentru compatibil pentru atracție, din
diferență apare atracție. Da. pentru compatibilitate ajută să fie
și niște asemănare ori că i pe valori, ori că i pe obiective, ori că i pe
personalitate. Desigur, ajută foarte mult la partea asta de compatibilitate
în primul și primul în zona de valori, zona de viziune pe care o am asupra
relațiilor, asupra lumii pe care, desigur, putem s o și construim
împreună, treptat, treptat, dar e important aici viziunea asupra relației
ajută mult. Ă și de poți să dezvolți un pic
ideea de viziune asupra relației cumva cum îmi imaginez eu și cum mi am
conceput de a lungul timpului poate de când am început să intru în viața
adultă, de când am plecat de acasă și am zis că nu vreau să fiu așa ca ai mei sau
vreau să fiu așa ca ai mei, da, îmi grez această viziune, această imagine legată
de mai multe subiecte, că e sex, că sunt bani, că sunt relațiile cu prietenii,
relațiile cu cei de sex opus, multe multe dacă copiii. Hî.
Da. Și noi intrăm în relație și cu această viziune despre cum mi ar plăcea
și aice poate să intre valori, obiceiuri și așa mai departe. Și eu de fiecare
dată când fac acest exercițiu de viziune asupra relației cu cuplurile
ă foarte multe lucruri în comun și ei se bucură. Da, chiar dacă le formulează
diferit, pot să existe formulări foarte diferite, dar substratul și înțelesul pe
măsură ce și dau voie să vorbească un pic mai mult, înțeleg că da, și eu mă
refer tot la asta, doar că am scris o sau mi am reprezentat o într un mod
diferit. și un exercițiu pentru oamenii care ne privesc ori în din comunitate,
ori din online. Ăsta e foarte simplu exercițiu cu
viziunea. Să și ia fiecare o foicică de hârtie și să și scrie în partea de sus
în viziunea mea asupra relației noi. Puncte, puncte. Și dați și ce vreți voi.
Noi mergem în vacanță o dată pe an. Exactori
vorând avem vorbim exact mâncăm împreună măcar o dată pe zi. Aha.
Ok. Efectiv din toate chestiile astea noi neărăm fiecare și o scrie după care
se întâlnesc și și zicbăi uite în și unul zice în viziunea mea noi m t și a
uite și la mine se îl întreabă da la tine se găsește. Păi m da uite dar la
mine sună cam așa. A ok bun. și o trecem pe o foaie separată în viziunea noastră
asupra relației. Lucrurile care nu intră și care nu se
potrivesc și care nu sunt de acord, alea clar sunt puncte de creștere,
alea clar sunt subiecte de dialog, lucruri pe care nu ne nimerim.
Te întreb ceva noi avem în documentare ceva ce mi se pare fain și anume
conversații care merită avute la începutul relației și uite, hai să zicem
că facem exercițiul ăsta. Suntem într o relație unde e destul atașament sau
miză, cât chiar să depunem efortul să facem asta împreună, nu la primul date
sau, mă rog, poate și acolo dacă simțim, dar
no frumos te duci cu foaia la primul face viziune asupra relației, te rog, ar
fi mai bag o mai
Dar nici chiar așa terapeutică viața asta.
Acuma, la unele puncte de diferență,
da, tu zici că sunt zone de creștere.
Întrebarea mea e orice diferență e o zonă de creștere de genul dacă tu vrei
copii și eu nu vreau. Ăsta este un subiect mare.
Sau dacă tu vrei să trăiești în România, eu vreau să emigrez.
Ăsta este un subiect mare. Și asta sunt curios. Ce
conversații crezi că pentru compatibilitate merită purtate cât mai
repede într o relație? Care sunt astea mari care în experiența ta în cabinet cu
cuplurile merită purtate repede? Copii în primul rând. Da. Care e ideea
asta de căsătorie? Dacă vrei să te căsător căști să te
căsătorești sub o formă sau alta. Ăă bani. Bani și sex.
Gândesc. Ok. Și sex însemnând cât de sexual ești ca
persoană, cum te simți tu bine, ce ai nevoie, ce. Ok, că astea s teme pe care
imaginez că se cele mai des întâlnite.
Deci copii, căsătorie, sex, bani. Ok. Da, da, da. Astea sunt. Nu, nu toate. În
viziunea asta a relații. Mie ce mi place mult este că pot să reasă multe chestii.
Unu, zonele de compatibilitate pe care le avem. Ei, asta ne dă multă energie,
ne ajută să formăm un pic și aceste valori, să vedem,
avem încredere că am putea avea un viitor împreună.
Exact. Exact. Apoi sunt unele lucruri în viziune. De exemplu, când un partener
zice, eu nu am asta pe listă, dar mi se pare o idee bună.
Ok. Știi? Și alea sunt părțile de
flexibilitate. La mine nu era nu știu ce, știi? A ce
bine e asta. Și da, adică alea sunt zonele nu nu tot ce nu este identic e o
problemă. Putem găsi disponibil să zicemda bă uite eu nu m am gândit la
asta, I can work with that. Dar acele lucruri care sunt absolut deloc, acolo
este clar subiect de lucru. Eu de acolo îmi extrag
de cele mai multe ori subiectele de dialog
în cazul în care ei nu au idei sau nu e nimic greu. Hai să vedem ce se întâmplă
aici, că i de descoperit aice ceva. Eu sunt stârnit pe această temă și mai
mai vin mai îmi vin idei. Uite, eu am observat o diferență în mai
multe cupluri. Nu mă gândesc doar la experiența mea. Când unul vrea să
călătorească foarte mult Hm.
și unul vrea mai puțin. Hm.
Sau nu vrea. Hm. Te întreb plecând de la exemplul
ăsta care nu e o chestie de viață și de moarte cum e tu vrei copii, eu nu vreau,
vrei să te căsătorești, nu vrei. Te întreb așa, e posibil sau e încuraja t/
încurajabil ca dacă există o nevoie diferită, cum ar fi că mie îmi place să
fac alpinism, ție îți place să călătorești, să agreem că tu poți să
călătorești și eu pot să fac alpinism? Depinde.
Apropo de cât împreună și cât separat, asta aș vrea să ne vorbești un pic
despre asta. Aice se întâmplă un lucru. Putem să
facem asta, desigur. În același timp sunt unele activități sau lucruri din
viziunea asta pe care mie mi ar plăcea să le împărtășesc cu tine.
Și de fapt punctele de creștere vin din asta. Uite, iară dau un exemplu din
bucătăria mea. Da. Meu soțu e foarte pasionat de
biciclete. Mie mi e foarte frică de a merge cu
bicicletele în București, dar eu văzându i de a lungul timpului și am refuzat de
atât de multe ori ideea asta de a merge, am mai mers noi așa prin parc un pic,
dar mi e tare teamă, îi este. Dar văzându i această pasiune și faptul că
noi am creat conectare și am lucrat la spațiu dintre noi și am mai avut și
conflicte, da, am avut și reparații și revelații,
creează disponibilitate. Și văzându i această pasiune legată de
biciclete și tot ce se întâmplă, ceea ce eu pot să ofer este ca în fiecare o
vacanță în care noi mergem este să găsim un loc care este bike friendly.
Hm. Și uite, acum ultima dată când am fost chiar anul ăsta am fost într un loc
care nu a fost bike friendly. Ok. și m am dus acolo pentru că am vrut
să fiu cu el și pentru că e și o creștere pentru mine să mi dau voie să
fiu mai aventuroasă, să nu fiu atât de predictibilă, dar merg în activitatea
asta pentru că știu că ție îți face plăcere și îți face plăcere să mă
împărtășești și cu mine atât cât poți. La fel și el face anumite lucruri pentru
mine, pentru că știe că sunt importante pentru mine și pot să i aducă și lui un
plus, o creștere și dar uneori pot s o fac pentru că știu că e important pentru
tine asta, dar pot să fac lucrul ăsta în momentul în care am safety, siguranță în
relație, în care în momentul în care există
apreciere, în momentul în care există disponibilitate, în momentul în care
avem efort, toate aceste bunătăți de care relația are nevoie. Atunci ce se
întâmplă este că creierul nostru, sistemul nostru nervos se liniștește și
dacă eu mă liniștesc pot să te văd că asta face și dialogul imago. Trec peste
apărări, ies din minimizare, maximizare. Sunt din cortexul prefrontal unde sunt
creativ, sunt empatic, sunt toate cele. Pot să fiu un pic curajos și pot să zic,
băi, uite, hai să vedem cum putem, pot să găsesc un mod creativ prin care pot
să fac asta. Ok, deci înțeleg așa că e ok și să existe zone unde fiecare om
din relație își vede de ale lui. Hm.
Și spun asta pentru că am auzit perspectiva. Noi trebuie să facem tot
împreună. Nu sunt și zone unde e dezirabil ca pe
platforma asta de disponibilitate care vine din conectare, din a înțelege ce
contează pentru ălălalt, ca fiecare să fie disponibil măcar din
când în când, în funcție de propriul buget de energie, să mai intre în lumea
ăluilalt. Dacă celălalt își dorește, dacă devine un subiect de dacă gen eu
vreau să vin a ok, ție îți place bicicleta, hai că merg platforma asta în
care tu spuneai că unele sunt importante pentru unul să fie făcute împreună. Greu
să ți le fac. Mie mi e greu să îndeplinesc asta. Poate să fie că
activitatea mi e grea, poate să fie că din principiu că mi este greu
sau mi e obositor sau Da. Și de de obicei acolo e și un context de
creștere pentru celălalt. Ceva ce mi e greu să ofer, ce nu mi vine ușor să
ofer, e clar că e un context de creștere pentru mine. Da? Deci da, nu trebuie să
facem totul la fel sau să facem totul împreună, nu la fel. Da. E foarte
sănătos să avem anumite activități care sunt ale sinelui nostru, care ne
definesc pe noi. Celălalt poate să ne susțină în diferite
moduri în toată povestea unei activități separate. Poate să fie doar că ne
întreabă cum e sau că ne acordă acel timp. Ăă, dar nu trebuie să integrăm să
nu trebuie să fim simbioza aia sufocantă, că simbiotici suntem, dar
simbioza aia sufocantă nu. Mai avem noi pe listă aici și mi se pare
că merită adresat asta în momentul în care vorbim despre nevoi. De ce e
nerealist să ne așteptăm ca partenerul să ne satisfacă toate nevoile?
Asta, desigur. Și o să dau un răspuns non terapeutic pentru că nu este mama și
tata. Terapeutul nu este părintele meu, deși noi ne am dori foarte tare. Iar mă
întorc la inconștient, care nu știe că aici în fața mea e soțul meu, e
prietenul meu, nu e mama și tata. Da. Și uneori am aceste dorințe ca
celălalt să mi îndeplinească mie toate nevoile
din durere, pentru că uneori durerea este atât de mare
că că n au fost satisfăcute, că n au fost satisfăcute. Eu am nevoie
ca tu să faci asta pentru mine, că dacă tu faci asta pentru mine, eu nu mai sunt
nevoit să cresc. Pentru că, deși eu am nevoie de creștere,
ce frumos! Creșterea ce presupune? Presupune să
lărgesc zona de confort, efort. Presupune să fac ceva diferit.
Disconfort ni se suflă din bu Disconfort este foarte bine disconfort.
Mă bucur că avem oamenii engage aici. Da, presupune disconfort. Ăsta era de
fapt cuvântul pe care îl căutam. Și atunci pentru că presupune disconfort
eu încerc să mențin într un mod sarcastic același pattern
și încerc să te transformi. Tu pentru că tu nu ești așa. Eu nu pot să obțin
anumit lucru. Pentru că tu nu ești într într un anumit fel. Eu nu pot să fiu
fericită. Eu nu pot să fiu liniștită. Eu nu mă pot distra. Eu nu pot să fac nu
știu ce lucruri. Doamnelor și domnilor, acest episod, vă
anunț, este unul care activează energiile în acest studio și
la comunitatea din online, dar și la colegii din spatele camerelor.
Alexandra, te rog. Întrebarea mea este cum putem să facem
diferența într un mod sănătos când disconfortul este unul sănătos versus
unul copleșitor sau care face ca acea relație de fapt să
nu fie una de creștere? Cum facem diferența între un disconfort în doze
sănătoase, utile, tolerabile versus un disconfort nesănătos?
Asta este întrebarea primită din culise. Iar o să dea lumea din picioare. Îmi
pare tare rău. Eu aș vrea să dau niște răspunsuri așa.
Avem o serie numită Mișcare pentru viață. Încurajăm datul din picioare.
Datul din picioare în sensul de tantrumul ăla interior, că aș vrea să
fie altfel. Disconfortul disconfort. Disconfortul e neplăcut. Disconfortul
doare. Disconfortul mă face să mi spun că nu vreau să fie așa și vreau să fie
altfel. Disconfortul uneori este al naibii de intolerabil
și ce știu despre disconfort este că mă duce în niște zone în care nu aș vrea să
mă duc uneori. Și dacă este mai unidirecțional, mai
ce înseamnă asta? Mai neegal, să zicem, înamica de cuplu?
Ajută mă. Oare ce înseamnă neegal? Că unul suferă mai mult ca altul.
Da. sau că unul este challenge din punct de vedere, adică unul acceptă
disconfortul și l ia și î încasează și celălalt doar îl creează. Ok.
Asta asta ce descri tu e din perspectiva unuia,
da? Că noi nu știm cum e și pentru ălălalt
durerea noastre durerea cea mai mare și Exact. Exact. Și și cumva se manifestă
în în moduri diferite. Cred că se leagă foarte bine ce a
întrebat Alexandra. invit la o temă de aici că poate o legăm de ceva ce ne am
propus și anume responsabilitatea emoțională în cuplu că mi se pare că e
așa it for the next. E perfect. E good. Da,
good thinking. Mulțumesc. Nu trebuie să mă ții aici că eu ți am zis despre ăsta
chiar pot să vorbesc mult, dar trebuie să mă ții pe linie. Da.
Răspund la asta acuma sau o lăsăm pe data viitoare? Și cred că putem să le
leg sau nu știu, în mintea mea s ar putea lega ce a întrebat ea.
Mai mai zi o dată, mai întreab o dată ca să mi reiau eu
ca și ca să pot să repet eu aici. Deci ce se întâmplă când disconfortul e mai
unilateral distribuit? când unul, de exemplu, e mie îmi vine într un fel
exemplul ăsta, nu știu dacă e perfect, dar în dinamica dintre părinții mei,
așa, m
în dinamica lor de cuplu, la diferențe de opinie, la lucruri de felul ăsta,
tata mai degrabă se enervează și ridică tonul, iar maică mea se anulează și face
ce are nevoie să l protejeze, să nu l supere, să nu știu ce. E și un context
mai complicat, că ea trece prin a doua operație de cancer, poate nu
întâmplător, iar el a făcut infarct și în dinamica asta s a intensificat dansul
ăsta. Dar s ar putea să fie grăitor pentru ce întreabă Alexandra de natură
că dacă te uiți din exterior fără să intri în dar oare de ce Liviu e așa și
Roxana e așa? Vezi că el he gets his way. Mai degrabă se întâmplă
ce vrea el și ea trebuie să se adapteze. Hm.
Mă gândesc că e un exemplu. Da. Și cumva din exemplul ăsta întreb și eu că am
fost într o relație unde primeam răspunsul. Eu așa sunt.
M Da. Ce pentru mine era eu pot să operez cu îți
este greu, dar când îmi spui eu așa sunt, pentru mine era baftă ție la tine
în ogradă. You adapt, you change, you do.
Și pentru mine se simțea foarte nedrept. Și aia rana identității. Când cineva e
atât de rigid, e e pe etapa numărul trei.
Trei. Da. Ok. Identitate.
Ok. Foarte interesant. cumva și în zona asta de apropo de
și pot să mă eu pot să eu eu pot să mă întâlnesc cu persoane cu care eu să fac
imago meci, dar pur și simplu să nu fie pregătite la momentul respectiv să
lucreze. Hm. De aia eu ies din anumite relații,
dar poate mă întâlnesc cu unul care e și el rigiduță acolo pe etapa lui de
identitate, dar poate a mai trecut și el prin niște
explorare și niște lucruri și mai primește niște chestii. Asta nu înseamnă
că rana lui Adică una e să zic eu nu sunt genul de
om care călătorește, care e identitar și alta e să zic bă mie nu mi place să
vizitez țări străine care e mai pe explorare, e mai pe doi, așa.
Da, da, da. Ok. La id laana pe identitate este Nu, nu,
nu. Tu nu mă, nu mă, eu nu mă contaminez. Asta nu i a mea. Eu nu creez
nimic. Este Nu sunt eu.
Nu sunt eu. Asta ești tu. Eu Asta e persoana mea și eu nu pot s o contaminez
cu nimic pentru că eu mă găsesc așa. Asta înseamnă că i perana de identitate.
Dar asta cred că trebuie să fie. Și tu ce ne spui e că în situațiile astea
partenerul care încasează să mă leg de ce spune Alexandra are
libertatea să plece. Dacă
aș vrea să mai pune o dată întrebarea, că asta simt că i am dat întrebarea
Alexandrei că pentru compatibilitate pentru nu pentru compatibilitate mai
pune mi te rog o dată întrebarea că nu nevoie să mi adun gândurile.
Cum face? Cum putem discerne că un disconfort este în adică cu un anumit
disconfort este într o relație de creștere și face parte dintr un context
de creștere versus dintr un context în care este doar unilateral, unde o
persoană este supus disconfortului și cealaltă persoană doar o creează, o
aduce fără să contribuie neapărat și la încasarea lui.
Da. Da. Mulțumesc. Uitându mă la întrebarea asta din lentila relațională,
îmi vine să spun că totul are sens și o persoană care nu
vrea să accepte anumite lucruri are o poveste cu asta. Noi când ne lovim doar
de răspunsul celuilalt ne doare pentru că nu primim ceea ce
avem noi nevoie sau Da. și asta ne duce pe noi în povestea noastră, dar și
celălalt are o poveste. Și dacă uneori peste durerea asta a noastră, că de asta
e atât de important să căpătăm această lentilă relațională atunci când ne uităm
la relații, că eu atunci nu mă mai uit la cum nu ești tu și am nevoie și cum
sunt eu și ar trebui să fii. Aice practic doar ne respingem contextele de
creștere. Dacă eu pot să aduc un pic de curiozitate pe lângă durere și
disconfort și să încerc un pic să înțeleg oare oare ce te face pe De ce
are sens ca tu să fii așa? De ce are sens din povestea ta ca tu să fii atât
de rigid? Eu eu adesea când ceva pe mine mă înfurie la ceilalți sau mă face să i
văd respingători, neplăcuți, să i evit, ce m a ajutat cel mai mult toată
perspectiva asta relațională este pe lângă, desigur, să port că eu în
interiorul meu că am nevoie să fac un pic asta,
apoi să respir un pic, să simt ce i de simțit, dar să fac ce i de făcut, adică
să mi pun un pic ochelari și să zic, ce interesant, oare oare ce din mine
respinge asta și în același timp de ce are sens ca persoana asta să fie astfel
și dacă nu știu nimic despre persoana respectivă să pot să mi zică cu
siguranță în povestea persoanei respective de viață e ceva ce l a
determinat să fie așa chiar dacă pe mine mă doare și mie nu mi place și uneori eu
pot să aleg și apoi te las pot să aleg cum zice și Ester
povestea în care vreau să mă duc simt că pot să rămân cu asta că I can work with
Sau pot să zic you good imago match.
Asta cred că se leagă și de întrebarea pe care am mai avut o aici de la oameni.
Eu aș vrea să ne ajuți dacă e ceva cu care putem fi ajutați.
Hai, mă, asta s a înțeles din podcastul ăsta. Vă rog eu frumos. Nu, eu aș vrea
să să ne ajuți cu cum te prinzi când e cazul să fii curios și să
înțelegi și să ți găsești resursele și așa mai departe versus când e cazul să
pleci. Și te întreb asta pentru că și în cazul experiențelor mele cu toată
cunoașterea, cu psiho, cu neuro, cu Da.
Dacă mai ai și o credință din asta spun din practică personală să tragi
concluzia într o relație unde ai pleca prea repede h
că eu nu mai plec după relația aia eu nu mai plec. Știu
unde duce drumul ăsta, intri în alta unde apar tensiunile, apare disconfortul
și te străduiești să crești și de o parte și de alta și terapie și până când
disconfortul ăla începe să te erodeze fizic. slăbești. Nu știu, am o
conversație chiar aseară purtată cu un prieten. Ai face orice numai să n ajungi
acasă. Da. La
Și ăsta e cumva, știi, e un semnal care mi se pare că singurul peste ăla e să te
îmbolnăvești fizic, să zică corpul stop. Dar asta aș vrea dacă poți să ne să mă
ajuți și pe mine și pe oamenii din comunitate și pe cei care ne privesc.
Știu că nu i știință, nu se măsoară cu rigla și cu șublerul și Dar cam cum cum
poți să te prinzi când mă am avut de disponibilitate la disconfort, la
adaptare, îți înțeleg povestea, înțeleg de unde vine, dar faptul că înțeleg de
unde ți vine nu înseamnă că eu pot să fiu ce ai tu
nevoie sau că eu pot să aduc și mai mult în relația asta. Una mână îmi vine să
spun că din nou dacă mă uit așa, eu pot să mă uit la potențialul nostru ca și
relație și dacă există suficientă
disponibilitate și efort și dintr o zonă de erodare, dacă ambii lucrăm la
calitatea relației și vrem să depunem efort să facem lucrurile altfel, we can
make it work. Și aici mă pot referi la cazuri din astea extreme relaționale,
cum ar fi infidelitatea. Infidelitatea pentru un cuplu poate să însemne fie
out of the relationship, fie pentru multe cupluri pe care le am
asistat poate să fie o renaștere a relației.
Crizele pot să fie ceva ce fie mă decid să Da, pot să fie acele ieșiri din
relație care bye bye forever. Fie pot să fie acele crize de care avem
nevoie pentru a aduce în spațiul relației acea motivație, acel
angajament, că durerea ne face tot timpul să facem ceva, fie să plecăm, fie
să rămânem și să ne suflecăm mânecile și să vedem, no, prietene, hai să vedem ce
îi de făcut.
Ok. Și atunci poate este mai disponibil să
luăm subiectele alea nasoale despre care n am vorbit 20 de ani și așa mai
departe. Te întreb cu un exemplu.
Dacă eu într o relație care vreau să meargă, sunt angajat, îmi doresc, țin la
relația asta, îmi place de omul ăla, mă simt atras de el sau ea,
da, înțeleg că pentru binele relației
eu trebuie să fac să mă simt, să mă port cumva, trebuie să fac ceva.
Dau un exemplu. Trebuie să nu vorbesc cu persoane din trecutul meu, să zicem.
Hm. E ceva ce pentru celălalt partener e
foarte important. Nu vorbim de,
nu știu, întâlniri fizice sau de chestii proactive, dar să nu să întrerup
contactul cu persoane din trecutul meu. Iau asta ca exemplu. Eu pot să înțeleg
de unde vine. Pot să înțeleg că ție îți dă siguranța asta, că e despre a te
simți dorită, văzut. Da.
Și să zic, ok, o să fac asta. și observ că în ciuda eforturilor
mă râcâie, mă frustrează, mă ener nu pot.
Da. Și hai să zicem că exemplul ăsta pe care
l am dat nu e unul. Sunt multe teme de felul ăsta, dar care se simt la fel. Eu
înțeleg ce înseamnă pentru tine, te aud, vreau să te ajut. La unele poate chiar
îmi iese. Hm. Dar la altele, în ciuda bunei
intenții, în ciuda efortului, în ciuda terapiei, câteodată,
nu orice aș face eu nu i suficient de satisfăcător cât tu să simți că primești
ce ai nevoie. Ce? Sigur, doar că poate nu este la mine
să o Ce se întâmplă pentru tine de tu ai nevoie. Pot să știu povestea, dar ce
lipsește în exemplul tău este ca și celălalt să spună ce se întâmplă pentru
el Da.
Și de ce mi e greu să fac asta și poate ce pot să ofer și ce nu pot să ofer, ce
ține de mine să îndeplinesc și ce nu ține de mine să îndeplinesc.
Da. Și că asta de asta mi ar plăcea să ne vorbești mai mult de
responsabilitatea emoțională în cuplu. Da.
Hai să zicem că răspunsul celuilalt e pentru mine asta e nenegociabil. Eu nu
pot să mă simt în siguranță decât dacă se întâmplă asta. Dacă se ce
sau dacă nu se întâmplă asta, asta să nu vorbești cu persoane din
de exemplu, de exemplu, așa aice e desigur eu pot să pun niște
lucruri care mi se par de bun simț, să pot să pun niște nevoi ale mele. Acuma
trebuie să văd și materialul cu care lucrez, trebuie să văd și unde i
celălalt, punctul în care e celălalt. Dar de obicei, de fiecare dată când eu
am aceste criterii e pentru că eu am niște frici în spate.
Asta e clar. Că dacă tu vei face asta, atunci de ce
mi aducea mie aminte? Mie aminte că mi vei înșela, că nu știu ce, că nu știu
cum, că nu contez că Ok. Da,
nu conteaz. Și eu înțeleg că în spatele oricărui
comportament sau mecanism din ăsta defensiv e o bună intenție, e o nevoie
autentică, sănătoasă, nesatisfăcută. Da, doar că eu încerc aice spunând asta să
te controlez. Eu încerc să să mă protejez prin a
controla, prin a pune aceste criterii și a spune, dacă nu le îndeplinești, spune
mi de pe acuma că I'm out. Asta nu înseamnă, nu are sens ce zic. foarte
mult sens și asta eu încerc din exemplul ăsta și din ce vorbim să putem să
distingem care s situațiile unde până unde eu pot să fac dacă vreau să
meargă relația, dacă țin la tine, te iubesc și vreau să te ajut cu ce ai
nevoie, dar fără cumva să, nu știu cum vine să zic, să mă pierd, adică fără să
devin cineva cine eu nu sunt. Aici e complicat în ideea de creștere și
nu nu de rigiditate, dar cumva că desigur mie unele lucruri la care nu
vreau să renunț absolut deloc sunt și niște lucruri la care am eu de crescut
sau Da, de asta zic că sunt un pic eu reticentă la ideea asta de mă pierd pe
mine pentru că atunci când intru într o relație și sunt puncte de creștere
senzația va fi că mă pierd pe mine. util că ne spui asta. Ok.
Da, desigur. Eu am nevoie să mă uit la valorile mele, am nevoie să mă uit la
anumite lucruri care țin de identitatea mea și pot să le țin pentru mine
sau de personalitatea mea. Mai greu de schimbat.
Personate mea. Exact. Exact. Da. Dar niște creștere, niște modificare, asta
mi exec. Deci să zic eu așa sunt ce descrie Alexandra. Eu așa sunt. Ia mă
sau eu aș zicem baftă și la revedere. Mulțumesc.
Bun. Aia e. Ok. acolo, dacă eu așa sunt, înțeleg, nu i nimic în neregulă cu cum
ești tu, dar e un po trebuie și niște disponibilitate aice,
asta aud. Deci e important să existe o doză de disponibilitate, de
flexibilitate și chiar dacă și cu disponibilitate,
flexibilitate, susținere, tu tot nu primești ce ai nevoie, eu nu primesc ce
am nevoie, atunci ne dăm seama că poate mergem la următorul imago match.
Da. A primi ce avem nevoie tot timpul, totul se Dacă noi dezbrăcăm orice temă
pe care tu o vrei, tot ajungem la văzut auzit. Am nevoie să fiu văzut. Am nevoie
să fiu auzit în siguranță.
Să care înseamnă să fiu în siguranță. Să fiu văzut înseamnă siguranță pentru că
eu de la început am avut nevoie să mă oglindesc în ochii mamei, în Da.
Oglindirea este în toate etapele de dezvoltare, de aia e atât de importantă,
de aia face parte din dialogul Imago. Dar nu mai știu unde am rămas
la responsabilitate emoțională. Bun. Dar aice No, eu o să dau exemplul
ăsta. Eu îl folosesc în cabinet, dar eu spun așa că, desigur noi când suntem
într o relație trebuie să ne deschidem bagajele în care vedem ce i evident, ce
ne dorim, ce ne lipsește, ce ne place. Mai găsim și mult căcat acolo.
Bun, îl păstrăm. Păst cu siguranță. Aoleu! Da. Eu ce poate să facă un
partener într o relație este că eu fiind într o relație, eu pot să îți arăt
căcatul, tu poți să l vezi, putem să mirosim, îl mirosim împreună să nu ne
placă, dar i căcatul meu. Hm.
Adică eu pot să mă arăt cu lucrurile nasoale, pot să zic anuminte lucruri,
dar cumva tot la mine rămâne poate cu înțelegerea ta, poate cu
sprijinul tău, poate cu direcția ta, să văd ce naiba să fac. Noi ne putem arăta
căcăcei unul altuia și putem vedea și spem că știm că fac parte din spațiul
relației noastre, dar trebuie să strâng după mine
în timp ce sunt cu tine, în timp ce tu mă susții, în timp ce mă vezi, în timp
ce mă ajuți să cresc, în timp ce eu te ajut să faci lucrul ăsta.
Asta e responsabilitatea, că e povestea mea, sunt lucrurile mele. Noi cred că
trăim într o eră în care căutăm acel partener care să nu ne mai facă pe noi
să depunem efort și pentru că suntem epuizați colectiv
și pentru că da. Și pentru că nu vrem să depunem acest efort, s ar putea să tot
ne întâlnim dezamăgiți, dezamăgite în relații, pentru că eu de fapt aștept
să vină ăla și o să zicda, mă. Bun. Hai, gata. Ăsta și aduce flori. E și
romantic, dar e și amuzant, dar e și sportiv, dar face și așa și pe dincolo.
Gata, nu mai trebuie să fac nimic. Nu, nu. Again, drumul și scopul nostru este
pentru reîntregire și atunce desigur că voi găsi lucruri care mă zgândăre.
Desigur că vor fi lucruri pe care eu trebuie să le fac, eu trebuie să le
cresc la mine și ăsta e un principiu de la care
plecăm. Înțeleg. Da. Adică eu pe ce am control, eu găsesc
multă liniște în chestia asta într un fel, că eu n am control pe cum răspunzi
tu la ce fac eu, nu,
dar am control pe ce aduc eu în relația dintre noi.
Și mai da, și mai am control pe felul în care
facem lucrul ăsta, vorbim despre asta. Că diferența între a
îmi asuma responsabilitatea o face felul în care vorbim despre
frustrări. despre nemulțumiri
o face dialogul. Dacă eu din nou pot să vorbesc cu tine
și ajungem prin practica dialogului în care înțelegem, empatizăm, oglindim și
așa mai departe și ajungem în zona aia profundă, din nou,
eu pot să mă simt văzută, pot să înțeleg ce i la mine. Poți să mi spui: „Da, văd
ce pot eu să fac este cu ce pot să te ajut este că noi avem acest dialog al
frustrărilor unde întotdeauna dialogul frustrărilor se încheie cu ceea ce eu
pot să fac față de nevoia mea este și un fel în care tu mă poți susține în a mi
îndeplini această nevoie este Hm.
Și nevoia aceea tot timpul este legată de o nevoie ideală din copilărie. Ce mi
aș fi dorit cel mai mult și mai mult ar fi fost ca ai mei să
mă aprecieze tot timpul, să mă laude tot timpul. Asta aud de foarte multe ori. Să
să da, să mă laude tot timpul, să na, să mă protejeze, să și eu îți cer sub o
formă sau alta din această nevoie să faci și tu lucrul ăsta. Doar că un fel
în care eu am nevoie să mi îndeplinesc asta
este și felul în care tu mă poți susține este
prin. Ok.
Și de obicei invit partenerii să și dea două trei variante. Care s trei feluri
în care două trei moduri prin care mi ar plăcea să mă susții? Și celălalt
verifică și spune: „O, uite, asta aș putea să fac, asta aș fi disponibil în
astea trei variante să fac. Poate de cele mai multe ori partnerii sun cam
disponibile la două. Deci da, n aș putea să fac lucrul ăsta, n aș
putea să fac asta și atunci e o colaborare.
Mie mi se pare foarte frumos și util și din practică gândindu mă și la
experiențele mele relaționale când poți să vorbești așa.
It works. It works. It fucking works.
Acuma, noi în audiența Mind Arhitecte avem 80% femei.
Poate nu. Întâmplător, Florian, mulțumim că ești aici în comunitate și nu doar.
Mai avem bărbați, dar de ce mă bușește cumva râsul este pentru că aud dialogul
interior al oamenilor care sunt cu noi până aici. Pe unii î aud zicând cine
are, frate, energie să vorbească așa? Cine?
Corect. Sunt perfect de acord. Uite, vreau să te întreb personal, dar
vreau să te întreb și personal. Tu știi lucrurile astea, le practici.
Din ce ne ai povestit, mai ales la armonizarea asta a diferențelor, la
curiozitatea. Tu slooi, cum faceți? Când
cum când le vorbiți acum în momentul în care apar diferențe, tensiuni,
deturnări. Da. Da.
Sunt curios din ce știi și din ce ne ai povestit, ce reușești să pui în practică
sau ce reușiți, că Da, da, da, da, da, da.
De multe ori lucrurile arată ca la ușa cortului, ies toate cărțile și studiile
afară pe geam, dar ce învăț să fac, ce am învățat să fac în momentele în care
se întâmpla asta este reparare. Reparare, reparare cât de rapid se
poate. Ne întoarcem după ce sistemele nervoase s au liniștit, cortexul
prefrontal e în acțiune. Dude, o pasăm pe următoarea dată. Îmi pare rău că am
zis asta. Hai să vedem. Pare că e un subiect aprins când vorbim despre asta.
Dacă s foarte intense, ne cerem la terapie, mergem la terapie de cuplu pe
subiecte în care eu sunt perfect conștientă că sunt om și am și eu nevoie
de ghidaj, că nu pot să ghidez toate lucrurile astea pentru că
sunt rănile mele și sunt furată eu de povestea mea. Nu pot să fiu terapeut
acasă. Hm.
Astea sunt asta este ceea ce noi facem atunci când sunt situațiile intense.
Apoi, desigur, pentru pe noi ce ne ajută foarte mult sunt zonele de apreciere.
Noi ne apreciem, ne lăsăm fie bilețele din zona de apreciere, fie
dar am învățat așa să ducem aprecierile la un nivel din ăsta în care chiar simt
că ajung. Ok. Și din asta eu simt că noi am
crescut foarte mult din partea asta de apreciere și
s a creat multă disponibilitate pentru a intra unul în lumea celuilalt
pentru a înțelege unul pentru altul de ce anumite lucruri sunt importante și a
ne lărgi zona de confort. Oglindirea e ceva ce noi facem adesea atunci când
simt așa un pic că mă aricesc. Eu așa zic m îmi vine să critic. Îmi vine să
Stai că nu i așa. Dar în momentul ăla sunt ok. Ok. Experiența mă ajută să mi
dau seama un pic mai devreme asta pentru că practic asta des în cabinet. Da. Îmi
dau seama că Stai puțin aici am fost un pic așa. Lasă mă să văd dacă am înțeles
asta. Vrei să zici? Deci tot verificăm unul cu altul într o discuție mai
aprinsă sau când văd că ceva mă aricește sau îl aricește
să verificăm un pic. Îi asta ce ai zis? A, ok. Bun. Bine. Și ce am mai învățat
este să ne punem stop. Stai un pic. Să ne spunem unuia altuia. Stai, stai,
stai, stai, stai. Și noi zicem m am activat, nu mai pot acum, am nevoie de
cinci minute. Sau pur și simplu ne dăm un checkin unul la altul. Adică uneori
unul dintre noi tot timpul e mai dezactivat decât celălalt și poate să i
fie cortex prefrontal. Hm. Și faptul că avem încredere unul în
altul, pentru că avem siguranța asta în spațiul relației noastre ăă ne face să
devenim disponibili în a primi și indicații din partea celuilalt. Da? Sau
să ne c Avem momente în care îmi dau ochii peste cap. Eu s foarte expresivă
cu fața mea și zice: Nu mai fă așa că mă enervez sau îți spun acuma ceva super
important și eu sunt. Ok, dude, iartă mă. Bun, sunt aici, sunt
prezentă. Da. A, și apropo de asta, un alt lucru care cred că e așa ca nu
trebuie să arate lucrurile ca în cabinet, că și cuplurile îmi zic astea,
de aia nu m a mirat când mi ai zis, no, bă, n am timp să stau, să fac grounding,
să văd, să verific, să E, da, de asta vin cuplurile în cabinet și învățăm să
facă lucrurile astea și vedem cum le personalizăm acasă.
De exemplu, pe mie cel mai mare tric așa din din zona asta de imago mi se pare
această verificare a disponibilității care mi se pare că poate să fie un
diffuser foarte mare de conflicte. Sună:
"Vreau să vorbesc cu tine despre ești disponibil când ești disponibil.
Te super! Apreciez că ești încă aici alături de noi. Atenția și concentrarea
sunt resurse tare rare în lumea în care trăim și te felicit pentru că tu ți le
cultivi pe ale tale. Promit că asta o să fie ultima întrerupere din episod, dar
am o invitație și în egală măsură o rugăminte. Dacă episoadele Mind
Architect ți au fost vreodată de folos, cea mai bună formă de mulțumire atât
pentru moralul echipei, cât și pentru sustenabilitatea proiectului e să
achiziționezi un abonament și să devii membru al comunității premium. Dincolo
de recunoștința noastră, abonamentul anual îți oferă acces în direct la
înregistrarea episoadelor, unde poți să interacționezi cu echipa și cu
invitații, ai ocazia să întrebi exact ce contează pentru tine și să vezi cum e
atmosfera în culise. Pe lângă participarea în direct la înregistrarea
episoadelor, ai acces la toate live urile exclusive făcute doar pentru
abonați. Primești invitații gratuite la evenimente speciale, discount la
programele de formare și ai acces la peste 140 de ore de materiale despre
psihologie și neuroștiință în limba română, plus rezumatul lor infografic.
Dacă ceva din toate astea simți că te atrage sau dacă pur și simplu simți să
ne mulțumești pentru toată munca depusă, găsești detaliile pe mindarchitech.ro ro
la secțiunea comunitatea premium sau și mai simplu dă click pe linkul din
descrierea episodului și vino alături de noi. Wonderful. Deci nu un mesaj cu când
ajungi diseară acasă aș vrea să vorbim. Da.
Super. Nu îți da.
Deci să i spunem despre ce ca să apăsăm certitudine pozitiv să fie
predictibilitate. Ok. Și arăt preocupare, interes pentru
în ce ape te scalzi și tu întrebându te când poți. Ești disponibil?
Da. când ar fi bun și uneori pot să spun, da, când soțul meu zice, băi, nu,
ok, mă am pentru că noi practicăm asta, zice, cât de tare arde chestia asta.
Bun, bine. Deci, dacă arde tare, hai să vedem. Bine, o să mi văd cum organizez
mâine, poate astfel încât să ajung mai repede acasă, să fac un duș, să avem
timp să povestim despre asta, să am nevoile fizice îndeplinite. Da, nu când
ajung seara târziu și eu intru pe ușă și zicok, deci marea problemă, stai să ți
spun, trebuie să discutăm. Da. Și unele care nu sunt atât de așa programarea
dialogului. Asta se și numește invitație și programare la dialog. Importantă
chestia asta pentru pentru mine e un diffuser.
Eu gândindu mă la cele mai nasoale conflicte pe care le am avut în relații
în toată viața mea, ele mereu se întâmplau când eram cu bugetul de
energie jos. Ori unul, ori altul, ori De fapt, nu ori unul, ori altul, de cele
mai multe ori amândoi. Hm.
După, nu știu, la mine perioade când am fost plecat de acasă mult timp, condus,
livrat cursuri, obosit, intensitate emoțională mare, empatie, la revedere,
corte expre frontal. Exact. Că toate s legate
la control. Asta una. După aia, în momentul în care
uite că asta, noi avem și un episod care se numește de la Time Management la
bugetare energetică, unde invităm fix la asta, mă, nu te uita
când ai timp în calendar sau dacă mai ai o oră liberă. Uită te la câtă energie ai
pentru ce urmează să vorbiți. Da, că dacă mă întrebi când vrei să mergem
la film cu prietenii, îți zic acum, da,
dacă mă întrebi, ai vrea să ne mutăm din țară că eu am primit o ofertă.
Da, da. S ar putea
trebuie să schimbăm școala la copil sau sau așa sau eu simt că nu facem destul
sex sau altceva. Da, exact. Sau asta e o chestie foarte
simplă, dar care chiar face o mare diferență, că nu știu, s curios dacă și
tu simți la fel. De multe ori tensiunile astea mari apar nu pentru că n am cel
puțin în bulă în rândul, nu știu, oamenilor care urmăresc podcasturi,
urmăresc pagina de psihologie, citesc, merg la terapie. Nu e că nu știi cum ar
trebui să vorbești sau nu înțelegi ce ar trebui să spui sau nu, cică nu mai ai
energie. Da, cred că și ăsta e un aspect și de
multe ori le spun cuplurilor asta. Să nu uitați că nu e doar despre inimă, e și
despre corp, nu doar despre emoție, e și despre biologia. Corpul nostru
contribuie foarte mult la cum spun ceea ce spun, la disponibilitatea pe care o
am. De aia trebuie să mi aleg un moment potrivit, dar să cechin unul cu altul
când vorbim despre asta. Nu acum, în timp ce eu poate nu știi cum mi a fost
ziua, poate am fost dat afară, am avut un caz așa, da, am fost dat afară, am
venit acasă și bam, discuție puternică. Desigur că a ieșit ceva monstruos de
acolo. Ă este și asta, dar legat de ce ai spus și
tu, eu chiar cred că avem și reprezentări
despre apropo de mituri și tot ce mai e despre
Da, nu cred că știm real să vorbim. Eu cred
că e ceva ce avem nevoie să fim învățați și mă uit mult la
ăă structura noastră ca țară, la mesajele pe care le am primit, la multă
individualitate, la m
la filme, la mass media, că e ceva, la mie să mi fie bine în relație, să ți
găsești pe cineva care să te facă fericit
pe tine să te facă fericit, nu să fim fericiți împreună și să te facă. Asta
înseamnă că eu n am nicio responsabil. Apropo de ce am vorbit, eu trebuie să
stau să aștept să găsesc și să vină binele la mine.
Da, să vină binele la mine. Eu dau exemplul ăsta de fiecare dată când
vorbesc despre mituri și zona asta. Băi, noi nu am văzut în nicio poveste ce a
făcut Albă ca Zăpada după după ce Absolut
noi am văzut trăind fericiți până la dânșii bătrâneți.
Pătrâneți. Da. Nu știm când s o apărut probleme cu
sexul, când avut depresie postpartum, când s o mai dus și a mai avut piticii
au devenit exituri din relație, că s o mai dus într o noapte când s o certat cu
prințul să doarmă la prietenii ei pitici, nu știm. Și atunci toate astea
ne construiesc viziunea despre care mai vorbeam în trecut, care trebuie curățată
poate uneori și trebuie adusă un pic în în perspectiva reală a lucrurilor și din
familia noastră ne a învățat, deci pe lângă individualitate, mie să mi fie
bine, imaginile astea minunate despre relații care mă fac să renunț în în
special cred că în ultima vreme așa, să renunț mai ușor la relații, că e greu și
principiul de bază al relațiilor este că presupun efort și muncă conștientă.
Pentru că scopul nostru de fapt cu toată agenda asta inconștientă, cu toate
durerile, cu toate frustrările, cu toată încercarea de a învăța să trecem de la
dialog, de la monolog la dialog, este să ajungem la o relaționare conștientă, să
ajungem la un cuplu conștient, care nu se mai ceartă chiorii și nu și izbesc
durerile unul de celălalt și viața e grea și tu nu mi dai ce vreau. și la a
învăța să comunicăm, la a învăța să avem un dialog în care să creăm conectare, că
din conectare ne liniștim această anxietate care e cu noi, anxietatea
deconectării de când ne am născut și se pot întâmpla multe. Eu de aia spun că
niciun cuplu, chiar și cuplurile care se despart, mă mai întrebat cineva, dar
ăștia nu crezi că chiar erau nepotriviți? Și eu sunt pot să văd în
momentul ăsta că nu era bine unul pentru celălalt,
dar nu pot să spun că erau nepotriviți pentru că văd de ce au ajuns împreună,
pentru că văd de ce au provocările pe care le au.
Apropo de povestea lor, de agenda, văd de ce sunt împreună, pot să văd că nu
mai au disponibilitatea, pentru că unele cupluri le văd real că au trecut prin
atât de multe lucruri, s au rănit atât de mult și chiar chiar mă tun cuuplu
care asta mi a spus acum două săptămâni și am plâns acolo împreună când ne am au
avut și ei conștientizarea asta că ah și pe mine m a durut atât de mult să văd că
a you see it now, dar nu mai aveți energie să faceți asta. Și ei și au
zis:„Văd, pot să te iert și eu văd. Pot să mă ierți și pot să te iert, dar nu
mai pot să continui.
Și nu e că nu mai pot să continui, nu mai pot să depun efortul, să repar. S a
rupt atât de mult, ne am rănit atât de mult, nu mai pot. Asta nu înseamnă că nu
au fost potriviți unul pentru celălalt. Pot să spun că au fost poate foarte
inconștienți în relaționarea unuia cu celălalt.
Dar în ce situație poți să spui că au fost nepotriviți? Eu nu cred în asta.
Ok. Dar conform acest Eu nu cred că un cuplu
care ajunge și rămâne împreună o perioadă de timp și apar frustrări și
apar e clar că e ceva acolo pentru ei. Da. Da. Cred că
pot să zic că n au fost potriviți la un anumit moment în viață. A
că eu dacă mă uit pe istoricul meu, Da.
Ai fost oameni care au fost potriviți la momentul ăla.
Corect. Dar am aceleași aceleași patternuri.
Stai că aceleași patternuri. Da, doar că am
ajuns într un punct în care, na, poate și eu am fost mai deschisă și soțul meu
a fost mai deschis și ne am Vreau să te mai întreb mergând către
final, că tot ai adus o pe asta în discuție, ce se întâmplă când unul
dintre parteneri crește, iar celălalt rămâne în urmă.
Cităm din desigur. Și asta este întrebarea în care
vine un partener și spune: Eu am citit, știu tot despre Imago și el nu știe
nimic. Deci trebuie să facem aice să l învățăm dialogul.
No cred că e destul de așa complexă
întrebarea asta, dar dacă am perspectivă relațională, cum îl ajut pe celălalt?
Cum îl ajut pe celălalt? Cum îl aștept? Cum?
Nu prin critică, că de obicei când facem zona asta este no tu ai crescut, eu așa,
tu ești prost, eu s citită, știi? Hai, hai, ia ia o carte, vino, ia o carte și
hai că avem de mers să ne îmbunătățim relația. Nu funcționează așa.
Nu funcționează așa. Dar totuși,
dar totuși ce se întâmplă? Ce se poate întâmpla? Ce se poate întâmpla este că
fie ajungem să ne despărțim, fie de aici ajung foarte multe frustrări. ajung
foarte multe conflicte. Fie din nou și ăsta este clasicul moment de criză
în care din nou criza nu trebuie să fie ceva rău. Criza poate să zgudie, poate
să l determine pe celălalt să zică: "Ok, bun, I have to do something".
Dar am nevoie de atitudinea mai blândă a celuilalt care să mă ia cu el.
Din nou, în imagu avem principiul. Nu contează ce spui, ci cum spui ceea ce
spui. Eu pot să spun că pe mine mă deranjează, mă doare, nu mi place. că
simt că am avansat pe unele lucruri, dar felul în care eu o spun și vin înspre
tine cu informația asta poate fie să te rușineze, să te umilească, să te ducă în
zona de apărare și să stagnăm lerly să stagnăm, da? Să zicbine, hai vin cu tine
la cursul ăla, dar să nu fiu prezent. Eu pot să vin la toate conferințele cu
tine, dar dacă tu zici: "Hai, mă, vino că nu vezi că eu am citit și tu nu știi
nimic și relația asta se duce pe așa, nu?
Deci este despre cum creștem împreună și dacă eu știu ceva un pic mai mult, cum
îl ajut și pe celălalt să vină înspre mine?
Și uite, hai să luăm exemplul ăsta. Dacă unul dintre parteneri acuma, în mod
tradițional, acest partener e bărbatul, din ce feedback primim noi așa, de la
public, așa,
dacă unul dintre parteneri a descoperit ceva
ce pune în practică diferit în relație ori cu partenerul, ori cu copilul, ne
spuneau persoane care ascultă că după unele experiențe integrate partenerul
zice: Ce fac iar? Ai ascultat vreun podcast de ăla sau iar ai fost la vreun
curs de ăla? Și
eu sunt perfect de acord că felul în care o spui sau felul în care î inviți
pe ălălalt face o mare diferență. Da.
Și eu am avut momente când din frustrare zicbă te rog eu, citește și tu chestia
asta, nu în cuplu neapărat, dar hai să vorbim după ce te ai uitat la asta, că
mi se pare că n are sens să care n ajută.
Dar sunt curios de situația în care din motive care nu țin de disponibilitate,
poate țin de încărcare, că unul dintre parteneri e suprasolicitat, ești într o
familie în care unul muncește două joburi full time în paralel sau mă
gândesc că s mulți oameni totuși în România în situația asta
și după conferințe se întâmplă să vină cineva care să spună: „ Eu am înțeles cu
atașamentul și cât de important e și asta, dar partenerul crede că dacă el a
luat bătaie și uite ce bine a ieșit Bun.
Aici sunt curios în lumea reală cum
Eu eu cred tot timpul că acel partener care poate are aceste momente de
trezire, adică care e un pic mai conștient de ceea ce se întâmplă, că
uite, bă, am fost la o conferință și am descoperit că faptul că noi ne tot
criticăm și ne înjurăm și ne așa nu ne ajută.
Deci partenerul care e un pic mai trezit nu dar trebuie să vină să verse acea
informație. poate să facă asta. Dacă celălalt e deschis, atunci super, foarte
bine, putem lucra împreună, minunat. Dacă nu se întâmplă asta, atunci
devine un pic responsabilitatea celuilal, celui care e un pic mai
trezit, da,
și mai conștient să vadă cum aduce un pic în spațiul relației lui asta. Dacă
eu vreau să ne apreciem mai mult, da, uite, dau cazul că eu așa am început cu
aprecierile în relația de cuplu. I am tot spus lui Ionuț, băi, uite, Harville
zice, Gașpar zice, fost la workshop zice, trebuie să ne apreciem mai mult.
Da. Și nu se întâmpla. Dar pentru că eu cred în asta, da, atunci am început eu
să aduc aprecieri, chiar dacă n am primit o bună perioadă de timp, poate la
fel de complexe, așa cum mi ar fi plăcut mie. Da, am primit, m am bucurat când am
primit, am apreciat când am primit, am spus cât de important a fost pentru mine
că a făcut asta. Dar este exact ca în copilărie modelare.
Încep să modelez asta, nu criticând că no face multe. Eu nu fac
multe lucruri pe care mama mi le zicea criticându mă sau tata
să n o port că e doar pe mama. Da, dar ă mama te iubesc. Da, așa, da, suntem pe
imago. Dar eu n am cres eu nu și aici mă duc un pic
în Bren Brown și mie îmi place vorba asta foarte mult și cred că se aplică și
aici. Da, niciun comportament pozitiv nu s a instalat prin critică, rușinare,
umilință și așa mai departe. Uneori asta tindem să facem când noi avem un moment
de trezire, simțim că am făcut câțiva pași în spate și vrem să l tragem și pe
celălalt cu noi,
dar o facem prin aceste mecanisme pe care poate le am primit și noi.
Și atunci dacă eu vreau să se întâmple ceva în relația mea și eu cred suficient
de tare că lucrul ăla este important pentru noi, pentru noi și vreau și eu să
primesc asta, atunce am nevoie să fiu suficient de constant.
Mhm. să văd micile progresi ale celuilalt. De asta important, de asta
aprecierile sunt lipiciul relației, cum spunem noi, în imago. Pentru că eu am
nevoie să văd micii pași pe care tu îi faci. Eu am nevoie să înțeleg că poate
ceea ce ți cer nu este ceva ce poți să vezi în momentul ăsta. Nu e ceva ce ți
este în putință datorită poveștii tale, credințelor tale, valorilor tale. Ce mai
vrei tu? Dar dacă eu pot să văd acele mici
lucruri și pot să le întâmpin, pot pe unele să le celebrez, pot să le observ
Hm. și pot să observ lucrurile astea dintr o
zonă caldă, dintr o zonă de apreciere, dintr o zonă de mulțumire, dintr o zonă
de ce mult a însemnat pentru mine că ai făcut asta. Cred că nu ți a fost ușor.
Atunci poate să existe creștere și putem să ne aducem unul înspre celălalt. E
diferența între a l ghida pe celălalt, dacă, desigur, eu observ anumite lucruri
și mi doresc să ne fie bine, versus a l târ a l trage pe celălalt.
Și înțeleg că e positive reinforcement ul ăsta. Adică atunci când văd ceva ce
mi doresc să văd mai mult, să ți dau de înțeles că ți văd efortul, că apreciez
asta și să fac eu.
Da, pentru mine chiar din practică spun că funcționează mult mai bine
și să fiu eu primul care fac că de să practice what you preach, că degeaba mă
plâng eu la Ionuț că nu ne apreciem suficient și uite aici avem și pașii
dialogului și ai citit cartea. dacă eu nu fac asta cu el, dacă eu nu aduc asta
în relația noastră, dacă eu nu aduc asta în alte relații ale mele și o pun în
practică pentru că deci în exemplul ăsta dacă eu dacă eu am
studiat lucrurile, am aflat despre atașament, am avut o micrelație și vreau
să îl ajut și pe ălalt să fie curios, ar ajuta dacă eu sunt curios despre ceva
ce e important pentru ălălalt. Da. Și asta
înțeleg de la tine, că practic practicing what we preach în situația
asta așa
e dacă eu vreau curiozitate de la tine față de ce mă interesează pe mine, să
fiu și eu curios legat de ce te interesează pe tine.
Da. Să arăt eu curiozitatea. Exact. Bun. Are foarte mult să
că dacă nu suntem doar oameni care citesc foarte multe cărți sau o
bibliotecă impresionantă, dar facem același lucru. Dacă faci același lucru,
degeaba știi multe alte lucruri. Am ajuns la două ore, cred, sau acolo
suntem. Da, te întreb dacă e ceva ce ți se pare
important, ce nu te am întrebat sau despre care n am vorbit deja.
Nu cred. Cred că am trecut și prin zona asta de mituri. Cred că am trecut și
prin conversații ce merită avute. M
Nu, I think I'm good. Sper eu că n am fost coerentă.
Dacă nu ne lăsați comentarii. Mai facem un episod că mai aveam aici niște
lucruri. Mai avem o pagină prin care n am trecut. Da. Asta cu alte întrebări pe
subiect, dar o păstrăm pentru asta. Le am pus eu
asta. Cum ne influențează filmele, cultura, modelele.
Da, am zis asta puțin. Am atacat un pic ideea asta de cum ne influențează, că
până la urmă s tot așteptările nerealiste pe care le avem.
Eu mă uit la Sex and the City, cred că am vorbit și cu Simona sau așa ceva.
Pentru mine această perspectivă e Imago Ruins
Things, dar Da, da. Este atlasul patologiilor.
Așa. Uite, Ioana zice că da, mai vrem. Mai avea și o întrebare.
Mai avea Alexandra o întrebare? Ultima întrebare, oameni buni, Alexandra,
judecat. Tâc, tâc. Bun. Cum care Cât de importante sunt
relațiile pe care fiecare partener și le creează în propriul lui eistem
H în relația de cuplu?
Hm. Cât de importante s relațiile? Mă refer relație cu familie, cu
prieteni, cât de mult contează în construirea relației de cuplu? contează
foarte mult felul în care plec de acasă, felul în care
familia primește celălalt partener, dar sunt lucruri pe care eu le întreb tot
timpul ă când partnerii vin, cum a fost nunta, cum v ați căsătorit, cum v ați
cunoscut părinții, cum au fost primiți, ce s a întâmplat. Da,
sunt lucruri importante care na, îngreunează anumite situații, pun
tensiune pe cuplu, desigur că relația vine dintr o altă relație. sunt
relațiile cu familia de origine care trebuiesc gestionate.
Da. Și aice cuplul are de învățat cel mai mult și asta învăț eu din ce în ce
mai mult în viața mea personală. De fapt, cum să
fim? Asta e încă ceva ce încerc să descopăr și încercăm să descoperim
împreună ca și cuplu cum să rămânem parteneri adulți
împreună unul cu celălalt și să nu devenim copiii părinților noștri și să
ieșim din relație în momentul în care suntem cu ei. E o întrebare foarte
lungă. Dar cumva cum să nu devin părintele cum
să nu devin copilul părinților mei când sunt în ecosistemul familiei mele de
origine alături de soțul meu? Nu, ce interesant!
și să mi abandonez relația într un mod inconștient, devenind copilul părinților
mei. Și o întrebare e cum să dau voie să mi văd relația
acum asta dintr o perspectivă adultă și să gestionez adult relațiile cu părinții
mei. Hm.
Orice s ar întâmpla.
că asta este foarte greu pentru că eu pot să răspund de multe ori la asta la
fel cum răspundeam în copilărie, fie să mi protejez părinții și atunci să intru
în conflict și să l transform pe celălalt în în Dar și aici apar multe
dureri, multe trădări. Astea s subiecte grele care apar pentru cuplu și îs
fisuri care de multe ori apar la început, care nu sunt discutate și
desigur ele se rodează. Se rodează. Da. Și se vede de a lungul timpului cum asta
asta contează. Pot să am un follow up question.
M scurt
e curat și dar poți să fii poți să fii un bun partener de cuplu fără să fii un
bun prieten in your day to adică fără să fi
să fi un bun part de cuplu. Ce întrebă Alexandra e dacă poți să fii un bun
partener de cuplu fără să fii un bun prieten.
Nu, eu cred că trebuie să învățăm să fim și buni prieteni unul cu celălalt. Cred
că e o bază bună asta de prietenie de Și când mă gândesc la prietenie mă gândesc
la multe bunătăți de care o relație fie când are acest aspect romantic are
nevoie. Deci da, se găsesc multe elemente ale prieteniei în relația
romantică care e important să existe și în Da. și în relația de cuplu
am zis. Da, am zis. E bine. Mulțumim.
Mulțumesc. Și eu. Mulțumim, Alexandra. Mulțumim, Vlad.
Mulțumim comunitate care a rămas cu noi până la final. Suntem aproape. Cu câți
am început, cu atâți am terminat. Mulțumim pentru întrebări.
Mulțumesc. Diana, dacă vor oamenii să lucreze cu tine sau să afle mai multe
despre ce faci, unde te găsesc? Păi, pot să mi dea un semn pe
dianaupu.com sau pe Instagram.
Și ăsta e cam lung Instagram ul meu, dar mă găsesc. Dianalupu.psh.
Minunat. Da.
Mulțumesc din suflet pentru tot, oameni buni. Dacă ați rămas până la
final, felicitări maratoniști ai atenției. Încă un episod grozav din
sezonul împreună cu pagina de psihologie. Ne vedem la următor.
Acesta este un material gratuit prin care echipa Mind Architect contribuie la
dezvoltarea personală și la cunoașterea de sine fundamentate în știință.
Dacă vrei să aprofundezi subiectul pe care tocmai l ai ascultat, devino și tu
membru Mind Architect Premium, unde ai acces la peste 130 de materiale audio
video, rezumate infografice și recomandări de resurse. În plus și poate
cel mai important, întâlnirile MA Life, unde poți intra în direct cu echipa
noastră pe teme care te interesează și acces la grupul de Facebook privat, unde
ținem aproape de comunitatea abonaților. Iar dacă vrei să înveți în ritmul tău,
te așteptăm pe mindarchitech.ro în secțiunea online Academy, unde te
așteaptă cursuri certificate cu informație clar organizată, cu suport
vizual excelent, teste și studii de casă.
Poți asculta în continuare gratuit episoadele de podcast Mind Architect pe
rețelele de podcasting precum Spotify, Apple Podcasts, YouTube și pe
mindarchitech.ro. Iar dacă ți a plăcut acest episod și
crezi că i ar face viața mai bună cuiva cunoscut, ne am bucurat tare să ne ajuți
cu un share. Conținutul Mind Architect nu este destinat și nici nu trebuie
interpretat ca fiind utilizabil pentru a diagnostica, trata, atenua, vindeca,
preveni sau în alt mod a fi utilizat pentru orice boală sau condiție
medicală. Nu reprezintă substitut pentru consultație psihologică sau pentru muncă
terapeutică.
Klicke auf einen beliebigen Text oder Zeitstempel, um direkt zu dieser Stelle im Video zu springen
Teilen:
Die meisten Transkripte sind in unter 5 Sekunden bereit
Mit einem Klick kopieren125+ SprachenInhalt durchsuchenZu Zeitstempeln springen
YouTube-URL einfügen
Gib den Link eines beliebigen YouTube-Videos ein und erhalte das vollständige Transkript
Transkript-Extraktionsformular
Die meisten Transkripte sind in unter 5 Sekunden bereit
Unsere Chrome-Erweiterung installieren
Transkripte abrufen, ohne YouTube zu verlassen. Installiere unsere Chrome-Erweiterung und greife mit einem Klick direkt auf der Wiedergabeseite auf das Transkript jedes Videos zu.
