This content explores the psychological dynamics of attraction and compatibility in relationships, drawing heavily on Imago theory, which posits that we are unconsciously drawn to partners who mirror our early life experiences and unmet needs, creating opportunities for healing and growth.
Mind Map
انقر للتوسيع
انقر لاستعراض خريطة الذهن التفاعلية الكاملة
Conform teoriei Imago, viața ne aduce un partener cu care ne e greu la un moment
dat, dar care ne a plăcut tare mult de el la început și ne a dat fluturași în
stomac, pentru că ne creează acest context în care eu pot să vindec,
pot să mă vindec și mai e ceva. Inconștientul nostru știm foarte bine că
nu face diferența între a fost ieri, a fost acum 20 de ani, e astăzi. Da. Și
atunci, practic, matrița asta e super inconștientă. Și eu am senzația uneori
că dacă văd ceva la tine, cum e pentru mine momentul ăla din bucătărie în care
am spus, cu cine cu cine am intrat în relație că stai e ca mama și mă critică și
eu nu mai că văd de ce au ajuns împreună pentru că văd de ce au provocările pe
care le au. Apropo de povestea lor, de agenda, văd
de ce sunt împreună, pot să văd că nu mai au disponibilitatea, pentru că unele
cupluri le văd real că au trecut prin atât de multe lucruri, s au rănit atât
de mult și chiar chiar am avut un cuplu care asta mi a spus acum două săptămâni
și am plâns acolo împreună când ne am au avut și ei conștientizarea asta că ah și
pe mine m a durut atât de mult să văd că a you see it now, dar nu mai aveți
energie să faceți asta. Eu nu cred în asta.
Ok. Dar conform acest eu nu cred că un cuplu
care ajunge și rămâne împreună o perioadă de timp și apar frustrări și
apar e clar că e ceva acolo pentru ei. Da. Da.
Pot să zic că n au fost potriviți la un anumit moment în viață. Niciun
comportament pozitiv nu s a instalat prin critică, rușinare, umilință și așa
mai ajungem împreună pentru că deține fiecare partener harta creșterii și
vindecării pentru celălalt. și ne naștem dintr o relație, suntem
răniți într o relație și ne vindecăm printr o relație.
Salutare, asculți Mind Architect, un podcast susținut de PPC România.
Salutare, oameni buni! După primele două episoade unde am vorbit despre
fundamentele vieții noastre psihologice în relații și după cel în care am
vorbit despre conflicte și despre de ce conflictul de cele mai multe ori e calea
către creștere, am ajuns la o temă foarte interesantă, mult dorită, mult
așteptată și anume atractivitate și compatibilitate în relații de cuplu.
Suntem la sezonul făcut împreună cu prietenii de la pagina de psihologie și
azi o am alături de mine pe Diana Lupu, despre care vă zic două vorbe. Este
psihoterapeut relațional avansat Imago, ghid pentru adolescenți și autoare
instrumentului de autocunoaștere, psihodescoperiri, jurnalul tău de
creștere. Intenția Dianei, care mă bucur că e cu
noi azi, de a ajuta la construirea de relații sănătoase prin știință, parol,
dialog și puțin umor. Motoul care îi ghidează practica terapeutică și lentila
prin care privește și ascultă nevoile oamenilor este ne naștem dintr o
relație, suntem răniți într o relație și tot într o relație ne vindecăm. îi
aparține lui Harville Hendrick, care e unul din cofondatorii școlii Imago. Și
Diana lucrează în cabinet cu cupluri, cu părinți, cu adolescenți, cu adulți
pentru înțelegerea limbajului relațional, dar și pentru a construi o
poveste care oferă sens și conștientizare de sine.
Acuma, dincolo de descriere, dincolo de orice scrie pe hârtii, o să vedeți că e
un om foarte foarte fain. E un om cu o grămadă de experiență și cu deschiderea
la autodezvăluire. Ne povestește și din propria relație. În episodul ăsta o să
trecem prin teme precum de ce ne îndrăgostim de oameni care nu ne fac
neapărat bine, ci mai degrabă ne sunt familiari. De unde vine atracția? Și o
să vedem despre mai multe surse, părți pierdute ale sinelui nostru pe care le
căutăm în alții. O să vorbim despre roluri pe care le am învățat în familia
de origine și cum căutăm să le reproducem.
O să vorbim despre de ce tindem să reproducem relațiile de din copilărie în
viața adultă. O să vorbim despre diferența între atractivitate și
compatibilitate și cum reușim într o relație în care simțim atracție să
ajungem să trăim și compatibilitate, despre responsabilitate în relații,
despre conversații dificile în cuplu, despre care sunt întrebările pe care ar
merita să le adresăm la primele întâlniri și multe altele. Fără să mai
lungesc introducerea, vă mulțumesc că sunteți cu noi. Mulțumesc că ne întâlnim
și la acest episod numărul trei din seria noastră împreună.
Num eu abia așteptam tema asta. Dianați
mărturisesc. Da, deci e un subiect. Noi am făcut un episod acum mai mult timp,
nu mai știu acum cred că câțiva ani despre atracție și compatibilitate
care a fost greatest Hit. A fost un episod cu niște sute de mii de
vizualizări. No pressure. Ce zic este că tema e de mare interes și după ce în
primele episoade am făcut fundația atât în general în ce înseamnă relaționare
cât și zona asta de conflicte alături de Gașpar, am ajuns la o temă foarte juicy.
Eu vreau să începem așa, oameni buni, ca să vedeți câte pagini de documentare
avem noi aici. Sperăm să aveți răbdare cu noi până la final. Sunt patru până
acum. Hai să vedem. Ziceai tu să începem cu
agenda inconștientului. Eu aș zice să definim un pic ce e atracția, ce e
compatibilitatea sau cum ne uităm diferit la el.
Cred că o să trecem oricum prin atracție și compatibilitate
și o să se descrie poate din toate întrebările, dar cred că atunci când
vorbim despre atracție și compatibilitate
aș pic la ce ne așteptăm noi oamenii și la ce văd eu adesea că se așteaptă
oamenii când își caută un partener. Da. Și de multe ori compatibilitatea și
atracția pot să devină acest pedigri, cum îl mai numesc eu, că am o listă de
felul în care vreau să arate cineva, statutul pe care îl are cineva,
cum cred că da, fizicul, toate lucrurile astea. Și mie îmi place foarte mult în
primele ședințe, în prima ședință de terapie de cuplu, eu să întreb cuplurile
cum s au cunoscut și ce i a atras unul la celălalt. Dar și de multe ori
întâlnim partea asta, sigur, fizic, care contează foarte mult. Și aceste concepte
de atracție și compatibilitate au foarte multe layere.
Primul layer este ăsta foarte foarte cunoscut care vine din zona asta
biologică. dacă eu am nevoie ca și femeie, poate atracția și
compatibilitatea se definește prin felul în care bărbatul, de exemplu, armi oferă
siguranță, are un statut și asta poate să intre în zona de de compatibilitate
și atracție și femeia, desigur, este aleasă pe fertilitatea ei, pe felul în
care îi arată corpul. Ăsta e ceva ce se încadrează în atractivitate și
compatibilitate. Apoi mai este și partea asta
de persoana Da. în care eu aleg. Teoria asta spune
că îmi aleg un partener și pentru felul în care mă face să mă simt și î
proiectează mie ceva ce eu nu am. stimă de sine, dacă sunt alături de un bărbat
sau de o femeie care are un anumit statut și pentru că eu sunt alături de
această persoană, da, asta mă atrage și mă simt mai și
apoi e și această teorie care vine din zona socială
care vorbește mult despre faptul că am nevoie să mi găsesc un partener sau un
criteriu de atractivitate și compatibilitate ar veni din faptul că am
nevoie să mi găsesc pe cineva care este un pic peste mine sau cât de cât egal
Ok. Și atunci sunt aceste foarte multe
teorii pe care noi le găsim și care compun acest layer al nostru. Și aș mai
adăuga aici un subiect care mie îmi place foarte mult, acest Disney concept.
Da. În care relația trebuie să arate într un anumit fel, începutul relației
trebuie să arate într un anumit fel, atracția trebuie să se simtă imediat ca
un spark, trebuie să simt imediat ceva, trebuie să mă gândesc tot timpul la tine
și așa mai departe. Da? Deci sunt multe multe constructe. Acuma dacă ne uităm la
astea, desigur Harville și Helen, că aici o să mă
îndrept înspre ce înseamnă partea asta de atracție și compatibilitate din
perspectivă relațională. Ei ne arată foarte frumos că, desigur, de multe ori
putem întâlni toate aceste criterii care se regăsesc în diferitele tipuri de
teorii. Însă de multe ori noi nu alegem parteneri bazat pe fertilitate,
statut, persoana și ne întrebăm de ce î place de cineva
și de ce de altcineva nu prea. Mhm. De ce, de exemplu, și întâlnesc multe
cliente cu care stau de vorbă în terapie individuală și mi spun păi uite, m am
întâlnit cu tipul ăsta, are pedigriul pe care trebuie, are bani, are mașină, are
asta, are asta, e tot, dar parcă nu nu simt, nu simt. Și atunci este clar că
teoria relațională aici are bazele acestea ale agendei inconștiente pe care
noi o avem. Da. atractivitatea, de fapt, oricât ne ar plăcea nouă să credem că
avem control asupra atractivității datorită criteriilor pe care ni le
setăm, faptului că ne spunem eu niciodată n o să fiu, n o să fiu ca
mama, n o să fiu n o să fiu ca tata, n o să mi aleg pe cineva, de unde și eu am
crezut asta. Da. Și momentul în care am realizat, m am uitat într o zi în
bucătărie la soțul meu și am zis: "Ești ca mama în momentul ăsta. Cum de n am
văzut?" Mi am dat seama că da, nu i atât de mult în controlul nostru.
Da. Atractivitatea noastră e mult legată de ăă agenda inconștientă și agenda
inconștientă este formată ă în primii noștri ani de viață și cred
că la ideea asta de atractivitate și compatibilitate stă foarte mult motoul
ăsta și nu doar motoul de fapt stă la bază
moto teoriei imago. Ne naștem dintr o relație, suntem răniți într o relație și
ne vindecăm printr o relație, spune Harville. Și atunci, dacă o luăm pe
partea asta, noi în primii ani de viață ne naștem dintr o relație. Suntem ființe
sociale. Pe lângă supraviețuirea noastră, avem nevoie să ne răspundem la
întrebarea cum sunt relațiile și cum e lumea. Și îi acumulez toate informațiile
astea din legătura pe care o am cu îngrijitorii mei. Ulterior crescând și
mi ai spus că ați vorbit cu Gașpar despre etapele de dezvoltare în diferite
etape. Am nevoi specifice, dar și în astea îmi răspund la întrebarea cum sunt
relațiile, cum sunt eu în relații? Cum se simt relațiile pentru mine? Și de
aici, în creierul meu vechi, în părțile creierului meu inconștient, încep să mi
construiesc această imagine despre relații.
Ok? Tocmai de aceea Imago se numește teoria
imago pentru că vine din latinescul imagine.
Și atunci eu când călătoresc prin lume, eu ca și când așa vă imaginați doar că
în cortex în cortex în în creierul nostru vechi și aici mă refer la toată
complexitatea asta a creierului ca să n o dau în
toate cele, dar avem această imagine în care eu am strâns de a lungul timpului
atât plusuri cât și minusuri ale persoanelor de referință. Îngrijitori
întâi pot să fie părinții. Mulți dintre noi poate n am crescut cu
părinți. Părinții au fost plecați. Da. Am crescut cu bunici atunci. Aceia devin
persoanele de referință. Da. Se mai strâng de aici informații pe măsură ce
avansez în viața socială. Profesori, educatori, un bunic, unchi. Da. Și de
aici eu înglobez de fapt aceste plusuri și minusuri, lucruri care mi au plăcut
și lucruri care m au durut și nevoi neîndeplinite, lucruri pe care aș fi
avut nevoie să le primesc sau să mi se întâmple și nu le am primit. Hî.
Și atunci eu îmi formez această imagine, această hartă care eu explic tot timpul
ca o matriță. Încet, încet se formează, am această imagine și practic eu ajung
la vârsta asta adultă unde, desigur creierul meu este format, eu sunt
echipat, îmi doresc o relație și încep să merg prin lume. Da și încep și merg
și desigur poate mai ies la date cu cineva, mi se pare interesant, dar poate
ceva nu se leagă acolo. Da, matrița asta e tot timpul în spatele nostru, în
spatele minții noastre și o să facă click cu cineva, să se facă un imago
match, noi așa îl numim. În momentul în care eu voi observa într
un mod inconștient, că de aia zice agenda inconștientă, da, voi observa la
nivel inconștient că ah această persoană întrunește
și plusurile și minusurile pe care
eu le am experimentat pentru că mintea ce are nevoie și tu știi foarte bine
familiar și predictibilitate și nu i ăsta singurul motiv. E un motiv
important, dar nu i singurul, familiaritatea, ci că eu zic, pot să
vorbesc mai urâțel. Da, viața nu i viața nu i aduce un partener care ne
frustrează mai apoi pentru că viața e de căcat.
Da, conform teoriei Mago, viața ne aduce un partener cu care ne e greu la un
moment dat, dar care ne a plăcut tare mult de la început și ne a dat fluturaș
în stomac, pentru că eu ne creează acest context în care eu pot să vindec,
pot să mă vindec și mai e ceva, pot să cresc pentru că acea persoană pe care eu
o voi întâlni, pe lângă plusuri și minusuri, da, care îmi creează aceste
contexte de vindecare mai are și aceste părți pe care eu nu le
am, părți pierdute. Hm. Am vorbit un pic cu asta, dar le am
le am adus în discuție. Am aceste părți pierdute ale mele. Ceva
și aici o să dau un exemplu și o să mă uit la cameră și spun că Ionuț îmi pare
tare, Ionuț e soțul meu. O să dau exemplu. Știu de fiecare dată că fac
asta, dar trebuie să știe lumea că și noi terapeuții suntem Da. Știe că i
material de discuție. Mulțumim. că ești cu noi. Vrei, nu vrei,
dar o să dau exemplu așa pe viața mea personală, pe relația mea că ajută mult
să avem o imagine mai clară. Da. Mie mi a plăcut foarte mult atunci când l am
întâlnit pe pe soțul meu că îmi dă spațiu să vorbesc, că e atent,
da, că e liniștit, că glumește, că i foarte foarte glumeț și pun accent
că e foarte foarte glumeț. Pentru mine un criteriu era să râdem. Și acuma vă
întreb ce credeți voi că mă deranjează pe mine și care sunt subiectele noastre
că nu se mai oprește din glume și că nu poți să fii serios odată.
Pentru că ai rămas cu noi până acum sunt sigur că ai găsit ceva interesant și
relevant pentru tine în conversația asta. Dacă simți să ne oferi o formă de
mulțumire pentru conținutul de pe canal, cel mai simplu mod și cu zero costuri
pentru tine este să ne ajuți cu un subscribe și cu un mesaj în comentariile
de mai jos. Ne motivează să știm ce anume găsești valoros în episoade, iar
numărul de subscriberi contează și pentru parteneri și pentru
sustenabilitatea proiectului. Înseamnă mult pentru echipa noastră și ne ajută
atât la moral cât și la a aduce informația asta la cât mai mulți români.
Așa că hai să facem asta împreună. Îți mulțumesc tare mult. Și acum revenim la
episod. Bine că ai adus asta în discuție. De ce ajung să ne enerveze
ulterior lucruri care la început ne atrag?
Pentru că acest imag și această biologie a noastră e super smart. El le spune așa
că dacă la început ca doi oameni să ajungă într o relație, dacă n aș avea
întâi această atracție să mi placă aceste lucruri și o să văd întâi aceste
plusuri mai mult și chiar și părțile astea pierdute ale
mele o să mi se pară foarte atrăgătoare. Dacă eu le aș vedea din start neplăcute,
eu n o să mai intru în acea relație dacă le văd foarte evident. Da. De aia avem
întâi etapa romantică în care e vălul ăsta care se pune și atunci etapa
romantică vine exact cu asta. Eu eu sunt vine vine matrița, vine imagoul, facem
imago match, se așa apare etapa romantică cu vălul ăsta în care e multă
oxitocină, serotonină, trarala că biologia zice no trebuie să i aduc pe
ăștia desigur că n o să că e de crescut, e de
vindecat, î mult mai încolo, mai încolo,
mai încolo. Acuma trebuie să creăm legătura. Ok.
Și atunci de asta nu le vedem la început.
Da. Stai că e ceva mai de fineție ce s curios. Deci de ce nu de ce nu le vedem?
De ce alea care ne atrag? Hai să ți dau și eu un exemplu din viața personală.
Hai, te rog. Este din viața mea personală anterioară,
să zici, dar e un tipar pe care l am văzut la mine.
Pe mine mă atrag sau m au atras foarte intens persoane senzitive.
Ok. Senzitiv însemnând
însemnând empatice mai conectate apropo de polii ăștia ai sinelui social de care
am vorbit cu Raluca și cu Adela mai mult pe senzație și emoție decât pe acțiune
și gândire care sunt foarte puternice la mine. Da.
Și nu numai că era aproape ca și cum dacă nu există
senzitivitatea asta, orice ar exista nu contează.
Ăsta era feelingul. Dar ulterior aceeași senzitivitate care pe care eu la început
n o percepeam în toată intensitatea ei, da,
ajungea să mă obosească să o frustreze, desigur.
Și asta e cumva curiozitatea, nu de ce nu le vedem, ci de ce ceva ce inițial ne
place, da,
ajunge să ne enerveze. Asta sunt curios că e aproape o mutare dintr un pol în
altul. Exact. Pentru că foarte bun exemplul
ăsta și în general cineva care e pe structura asta de parte pierdută,
acțiune, gând va fi în relație cu cineva care e senzație, emoție, mi le mișcare
pentru că mi le reprezint pe un cerc. ajungem e o să reiau un pic ce am zis
mai devreme că ajungem în imagci tocmai pentru că mie mi au lipsit lucrurile
alea. Nu le am crescut în mine. Ori le am ascuns, ori le am mi au fost
rușinate, mi au fost respinse, dar noi ceea ce căutăm în relații este
reîntregirea ființei noastre, ceea ce are tot sensul.
Da. Și atunci eu ca să pot să mă reîntregesc am nevoie să găsesc pe
cineva care are acele părți ale mele pierdute,
care le are foarte active prezente, astea pe care eu le am pierdute,
atrofiate. Și să ne gândim doar să nu ne gândim doar în în ideea că aș vrea să
merg pe întrebarea că nu doar eu caut pe cineva și celălalt caută ceva ce eu am
și el nu are. Da. Și atunci cumva fiecare devine într
o relație profesor pentru celălalt. E foarte greu să vedem asta când ne
enervează lucrurile, dar în spate asta e. Noi ajungem împreună pentru că deține
fiecare partener harta creșterii și vindecării pentru celălalt. Și de aici e
atât de important toată partea asta de a învăța cum să purtăm un dialog, de a
învăța să lucrăm cu diferențele dintre noi, pentru că dacă vom face asta, vom
putea scoate învelișul ăsta al Ah, ce mă enervează că ești prea sensibilă. Da,
dar și tu ești prea dur, ești prea Exact rațional. Numai îmi
dai sfaturi tot timpul, nu stai să vorbești despre emoțiile mele. Îmi dai
tot timpul sfaturi. Aice tot eu sunt. Da.
Și atunci dacă putem un pic să dezvelim chestia asta că ne frustrarea, durerea,
vom putea găsi și aurul, vom putea găsi și contextul de creștere și vom putea
găsi reîntregirea. Pentru că și o persoană care este în
zona acțiune, gând, are nevoie să se conecteze cu senzații, emoții și o
persoană care este invers are nevoie să caz
are nevoie și atunci practic asta înseamnă atractivitate și
compatibilitate conform imago. Deci atractivitatea e când eu văd în
tine ceva ce mie îmi lipsește și caut în relație cu tine să mă reîntregesc.
Imagomeciul de care vorbești. Da, e o parte din el asta de a mă
reîntregi și acele plusuri și minusuri care î sunt cunoscute.
Bun. Și acuma compatibilitatea în mod specific presupune că odată ce aceste
părți diferite s au întâlnit în acest compatibilitate
așa să putem să și trăim împreună, da,
crescând fiecare și aici am o sau întregind fiecare la el sau ea însăși.
Ce? Bun. Da.
Vreau să te întreb așa, dacă e valid că pe măsură ce integrez în mine părți pe
care inițial nu le aveam integrate, ok,
încep să mă atragă mai puțin lucrurile alea la alte persoane. Și dau un
exemplu. Dacă eu am, de exemplu, o dific dacă să
zicem că sunt hiperindependent, da,
sunt o persoană de asta care trăiește cu sentimentul că n am nevoie de nimeni, mă
descurc singur și acasă și la birou, eu sunt omul insulă. Da,
pe mine s ar putea inițial să mă atragă foarte tare persoane dependente care au
hiper trofiat, ce la mine e hipo.
Hipo. Pe măsură ce eu în relația asta, să
zicem că învăț, intru într o relație cu cineva care are
ce mi lipsește mie și încep să învăț să am încredere, să mă apropii, să mi
comunic nevoile, să mă bazez pe alții. Să presupunem că din varii motive
relația asta s ar încheia. Ok.
Eu sunt iar singur, dar am integrat părțile astea
sau le am mai antrenat la mine. S ar putea ca în următoarea mea relație să mă
atragă mai puțin dependența extremă care în trecut mi se părea feature acum să mi
se pară poate chiar bug. Hm. Hm. Îmi vin două lucruri în minte în
timp ce aud exemplul ăsta al tău. Unul este
că dezolis mor și asta e vorba noastră în imago, că noi
tot timpul când credem că am rezolvat ceva, is more.
Și asta descopăr și eu de fiecare dată când mai îm îmi fac exercițiul ăsta de
agenda inconștientă a relației pe care noi o facem în workshop urile de cuplu.
Te rezolvies more, mai descopăr un plus, mai descopăr un minus, mai descopăr ceva
pierdut. pe care a ce îl găsesc aici în relație cu soțul meu și așa mai departe.
Deci asta unul îmi vine în minte. Și apoi doi, la ce mă mai pot gândi legat
de ce ai spus tu e că, desigur, eu lucrând la mine pot să găsesc poate
variante ale imagoul meciului meu un pic mai așezate, mai pot să găsesc parteneri
care tot fac imago meci pe aceleași chestii, dar cumva care și ei sunt într
o altă zonă. Ok. Bun. Nu cumva știi că imago meciul ăsta nu e
ca și când am trei plusuri, am trei minusuri, am trei nevoi neîndeplinite,
sunt pe partea aia. No, bun, mi l am lucrat și acuma viața e frumoasă. There
is always more. Și tot timpul e ideea asta că dacă nu i unul, îi celălalt.
Poate să aibă ochii verzi, poate să aibă ochii căprui. Tătima Gomeci. Am
despre amă în practică. Acuma atractivitatea, ca să mai stăm un
pic în zona asta, te rog.
Ea e la nivel de trăsături ale partenerului. Deci eu am înțeles așa că
e ce ai tu și mie îmi lipsește. Da.
Poate să fie cu ce e familiar pentru mine din ce am văzut la îngrijitorii mei
semnificativi din copilărie. Deci dacă am avut un părinte absent,
s ar putea să caut un partener cumva indisponibil emoțional absent pentru
atenția căruia îți depun efort zona asta.
H te mai întreb. mai poate să fie
pe rol în relație, adică să mă atragă cineva care mă lasă să joc un rol care
mi e familiar. Desigur. Deci în plusuri și minusuri po
pot să fie dinamici, pot să fie lucruri care mi au plăcut
să le simt și lucruri care m au durut, dar tot familiare îmi sunt. Da, deci da,
pot să intre și eu nu e doar pe ce ai tu și eu nu am. Nu e
doar pe semeni cu mama sau cu tata sau cu bona sau cu
adică e și pe rol, e și pe dansul dintre noi.
Plusurile și minusurile cumva asta ne asta înglobează ele, acest imagile
relațiilor și cum sunt eu. Dacă eu am învățat că, de exemplu, ă sunt primesc
iubire, sunt văzut ă sunt acceptat în relații cu familia mea, lăsându mă în
urmă, lăsându mi mie nevoile în spate,
ascultându te pe tine, făcându ți ție loc acel minimizator. Da.
Voi întâlni pe cineva în relații în care eu voi ajunge la un moment dat să
îndeplinesc nevoile. Voi întâlni pe cineva care va fi cum? Mai needy,
mai vreau să fiu lângă mine, vreau să facem asta împreună, vreau să facem
asta. Ok?
Da. Deci e vorba despre dansul relației. Acest imago ne ghidează și într adevăr
felul în care noi am învățat să fim în relații, să ne simțim în relații și cum
am învățat să primim acele nevoi de bază, a fi văzuți, a fi auziți.
Da. Și eu așa înțeleg de fapt că sunt în conectare cu tine și că primesc
conectare. Felul în care eu m am reușit să fiu văzut în relație cu familia mea
îmi poate dicta comportamentele, felul în care mă mișc în în dinamica noastră
relațională la viața adultă, în vârsta adultă. Oare are sens ce zic?
Foarte mult. Deci eu ce înțeleg e că ce învățăm când suntem mici, aceleași
matrițe, da,
le refolosim în viața adultă, în relația de cuplu cert, dar și în tot felul de
alte relații. Siguranță, cu siguranță.
Uite, eu cred că și pentru comunitatea care e cu noi în direct, dar și pentru
cei care ne privesc, aș da niște exemple. Poate simți și tu
din cum le trăiești tu. Ce mă și mie în minte. Eu ce observ
apropo de poli, vă recomandăm tare să vedeți și episodul despre sinele social
cu Raluca Anton și cu Adela Moldovan. Căutați mai arhitect, sine social, unde
vorbeam despre polii ăștia, gândire, acțiune, simțire, emoție.
Dacă la mine au fost foarte încurajate gândire, acțiune, mie mi se construiește
mult din personalitate în jurul subiectului sau în jurul, mă rog,
încurajării asia. Eu o să caut nu doar în cuplu să pot să manifest asta. S ar
putea să caut inconștient pe cineva care n are măcar una din ele așa puternic
dezvoltată. Și aice să vreau să te întreb niște
lucruri după. Pe de o parte, dar și în relații profesionale s ar putea să mă
regăsesc, să simt că sunt în elementul meu când sunt în roluri unde eu pot să
gândesc și să fac. Da. și mult mai greu să mi fie în roluri
în care trebuie să simt și să stau cu senzații. Uite, la mine ăsta e motivul
pentru care am ales să nu devin terapeut.
Mi am dat seama că mi e mult mai greu să stau cu asta decât
să gândesc, să analizez, să structurez informație, să predau informație sau să
fac. Apropo de antreprenoriat și mi se pare interesant că ceva ce învățăm
relațional se aplică inclusiv în traiectorii
profesionale. Deci vorbim de atracție nu doar în cuplu, ci atracție peste tot.
Da, pentru că suntem în primul și în primul rând ființe relaționale. Asta e
în noi. La fel cum e ADN ul nostru, e în noi.
Noi ne naștem din relații. Pentru mine cel mai mult sens la toată nebunia asta
cu creierul, matriță, imago. Mă mă duc la motoul ăsta. Ne naștem din relații.
Noi de acolo știm și noi de când ne naștem avem această plenitudine, știi,
în burtica mamei, unde totul e bine, unde e conectarea asta și fizică prin
cordon ombilical, dar am tot ce trebuie acolo. Ei bine, prima anxietate a
separării se întâmplă când eu plec din acel loc
și de acolo am primul contact cu această durere a separării și apoi urmează anii
de viață în care eu încerc să înțeleg despre relații, despre atașament și dar
e clar că e în noi. Nu se poate rezuma această compatibilitate, atractivitate
doar la relația de cuplu. E clar că noi putem s o vedem în multiple în
multiplele relații pe care noi le avem în viața noastră. Ok. Legat de
atractivitate, mai e așa? Au apărut întrebări?
Da. Haideți.
Dragă comunitate, Ioana ne întreabă: Deci, dacă, de exemplu, întrebăm pentru
un prieten un aspect a lipsi cu precădere în copilărie, de exemplu un
adult protector, voi căuta un partener protector pentru că acea parte din mine
nu a fost completată atunci când trebuia. Ne întreabă Ioan.
Mi a lipsit protecția în relație cu caregiverul și eu o să caut un partener
care oferă asta foarte mult sau din contră o să caut pe cineva care
inconștient îmi dau seama că Hm. Aici o mică notă este oare atunci
când nu am primit ceea ce am avut nevoie, cum am cum am adaptat la durerea
de a nu primi? Unii dintre noi au învățat și aceea sunt de multe ori asta
de maximizator, dar am învățat să fac. Da. Alții dintre ei au învățat că e atât
de dureros și nu mai am nevoie. Da. Deci diferența dintre nevoia neîndeplinită o
face și felul în care eu atunci când nu am Exact.
Ok. Deci la aceeași experiență eu n am fost
protejat. Unii din noi învață să se hiper protejeze. Alții devin reckless,
alții devin nesăvici. Și mai adaug aici un element în acest
imago match ce este surprinzător și eu niciun cuplu n am întâlnit care să nu
fie și desigur și teoria arată asta. Că de fapt în acest imagem,
ceea ce se întâmplă este că suntem cam partenerii sunt răniți în
aceași etapă, cam la aceeași etapă de vârstă, adică am aceleași nevoi. Doar că
felul în care eu am învățat să mă adaptez la durerea respectivă este din
maximizare sau din minimizare. Da. Hai, mai aici vreau să ne povestești
mai mult că e interesant aici. Da. Deci cumva de asta spun că facem
imago meci. Facem imagomeci pe părțile pierdute, unde sunt lucruri din astea de
care eu am nevoie să învăț ca sine social.
Hm. Da. Fie că eu am nevoie să învăț uneori
să fiu mai relaxată, am nevoie să învăț să fiu un pic mai amuzantă uneori. Da,
dar noi avem aceeași rană de fapt conform părții ăsteia a psihologiei
dezvoltării, da, pe care noi o regăsim și în imago. Fiecare etapă de vârstă are
niște etape. Și tu ce spui e că eu dacă de exemplu etapele erau așa: conexiune
02, explorare imediat după identitate și competență putere, episodul numărul unu
din sezon cu Gașpar, dacă vreți să le revedeți pe larg.
Exact. Exact. Și dacă eu am fost, să zicem, zic despre mine, unde intuiesc,
dacă eu am fost rănit sau am trăit ceva, am avut nevoi nesatisfăcute în etapa de
competență și putere, de exemplu, da,
eu o să mă simt atras de persoane care au aceeași rană tot din etapa aia,
da, dar sunt diferite de mine. Cum? Hai să
luăm exemplul meu. Eu cred că am în zon dacă ți avem ceva aminte că am și eu
ceva mai pe maximizare cred că s a întâmplat
la mine. Adică no sentimentul că dacă nu performez sunt în pericol, că aprecierea
pe care eu am confundat o mult timp cu iubirea vine dacă ești bun la școală,
competent, nu știu ce. Și ce observ la mine în viața adultă e
că oriunde mă bag în vreo formă de relație, poate să fie profesională sau
personală, caut să fac bine, să îmi iasă, să fiu competență.
Da. Tu spui că eu o să mă simt atras de
cineva care tot acolo a fost rănit, tot în etapa asta de competență, putere,
dar a fost diferit pentru ea. Da. Uite, ai nimerit etapa asta de
competențe și eu sunt în rana aia. Bun. Eu mă adaptez, de exemplu, la rana
asta de competență, mai degrabă învățând că eu am nevoie atunci când nu știu
ceva. Da,
noi o descriem cazul de manipulare, să mă plâng,
să identific acele persoane care se cam pricep la ce nu știu eu.
Ok. Și mai ales un partener care și el e
rănit în zona de competențe, doar că el a învățat că atunci când era în astea
trebuie să știe. Drept urmare, soțul meu. Ah, ok. Foarte mișto.
A, eu când mă plâng. Păi, stai că facem, facem. Hai că știu eu cum să fac asta.
Știu eu. Îți fac un tabel. Îți fac o din asta și eu sunt ah, ce grele sunt
tabelele. Vai, ce știi? Și dar dacă stăm să ne uităm la povestea
fiecăruia dintre noi de viață pe felul în care ne au fost îndeplinite
nevoile în această etapă a competențelor, am bușiți acolo.
Hm. Mai intens. Doar că eu am învățat să mă
adaptez la durerea asta că n am primit apreciere, susținere, tot ce bună, toate
bunătățile pe care le am, de care am nevoie la vârsta respectivă. Eu am
învățat să mă adaptez așa, plângăcind,
fiindu mi greu, că așa am obținut din nou atenție, suport, așa m am
reconectat. Ok.
Partenerul meu a învățat să se reconecteze cum? Descurcând, căutând,
dar el totdeauna mi a spus, părinții lui mi au spus de când l am cunoscut. Ionuț
era un tip foarte curios. El tot timp de ce? Dar de ce așa? Dar de ce așa? Dar de
ce așa? Că no nici el n a primit acolo ce a avut nevoie, dar a învățat să se
adapteze altfel și atunci bam. Și până merg la următoarea întrebare,
pentru că la acest episod eu zic că da. O întreb și pe Ioana care
ne a întrebat dacă simte că are sens și a făcut click.
Da, nonverbal. Are și Roxana o întrebare până o citesc.
Mai am eu o curiozitate și anume
nu ne simțim atrași de oameni care au fost răniți în alte etape.
O, noi nu plecăm cu mâna goală de acasă. Aici îl citesc pe Gașpar.
Așa. Toate în toate etapele astea noi
magazinăm. Da. Ca un bon din ăla. Tanc tang tang tang. La final îți dă o sumă.
Deci în toate etapele noi când n avem părinți perfecți, nu ne răspund acestor
nevoi impecabile. Am înțeles. Deci sunt ca
niște Da, dar doar că în cumva fiecare dintre
noi într o etapă a naibii că a fost mai interesală decât în altele. Deci de asta
zic că dezol is more. Da, că desigur eu n am primit uneori nici suficientă nu
știu oglindire dacă mă gândesc la nevoia principală. Ce spui?
Da. Ok.
Deci de asta spun că wellm cu mâna goală de acasă. Coșul i plin,
dar la anumite capitole un pic mai plin decât ar trebui să fie.
Și acolo e atracția mai intensă. Și acolo e atracția mai intensă. Acolo
sau acolo poate să fie un punct pe imagoul nostru în care uau, gata. Disit.
This isit. Că de fapt asta este foarte interesant că în imago noi spunem că de
fapt diferențele dintre noi reprezintă zona
asta de compatibilitate. Cu cât mai diferiți pe anumite puncte, cu atât mai
bine pentru că acolo e contextul de creștere. Și atunci similaritatea este
că noi suntem răniți în același punct mai intens, dar
da, le am rezolvat diferit. Și creșterea
pentru noi e să învățăm din ce știe să facă celălalt, din cum s a adaptat
ălălalt. Asta e. Da, pentru că și partenerul meu, soțul
meu uneori trebuie să mi spună Diana și face asta în ultima vreme și le
apreciez. Nu trebuie să spun, uite, până aici te pot ajuta, nu pot să fac totul
pentru tine, chiar dacă ție ți e greu și atunci mie
ca să te invite. Da. Și mie îmi provoacă multă anxietatea
asta când trebuie să fac ceva ce mie mi e greu.
Iar el ce ar avea el să învețe ca să crească e să nu știe și să ceară ajutor.
Adică ce faci tu bine să ceară ajutor. Da, el are nevoie să
învețe să ceară ajutor. Are nevoie să învețe să pună limite pentru că el este
un cargiivor foarte bun, dar se lasă pe el în spate pentru că a învățat să știu
ce, să fac orice. Mi e greu să cer ajutor. Mi e greu să spun: „Nu te pot
ajuta acum. Am și eu chestiile mele. Mereu ajung pe ultimul așa. Și desigur
că descopăr că te deranjează când ești deja suficient de frustrat și mi spui nu
poți să le faci singură. Diana Garet. Foarte util. Dacă empatizați,
oameni buni, poate ne lăsați un comentariu sau ceva. Sunt curios cât
rezonați până acum. Roxana, tot membră în comunitate aici la Mind Architect, ne
întreabă așa: Și Ana are o întrebare. Doamne, câte
întrebări avem la acest episod? Mai facem dacă vrei.
Deci Roxana zice: "Cum poți evita real genul de partener pe care tu îl exprimi
verbal că nu vrei, pe care tu exprimi verbal că nu l vrei? Exemplu, părinte
sever și rigid verbal declarativ, tu știi că vrei unul mai flexibil, mai
afectuos, însă în relație ajungi tot la asemănarea partenerului sever și rigid.
Foarte bună întrebare. Mulțumim, Roxana. Cred că mulți oameni o au. Deci
diferența între ce am ajuns să înțelegem că vrem conștient. Poate am mers la
terapie. Da.
Ne am prins că tata a fost indisponibil și absent. Eu vreau pe cineva prezent,
afectuos, cald. Dar în realitate eu observ că ajung în
relație cu oameni care sunt mai degrabă ca tata decât ca modelul pe care eu
declarativ l am propus.
For sure pentru că nu mergem la shopping de păpuci.
Da. Da. Nu, chiar dacă e la nivel conștient,
eu cred că asta trebuie să înțelegem, că chestiile astea, atractivitatea și
compatibilitatea nu sunt ghidate de conștientul nostru.
M Ok. Nici compatibilitate. Toată matrița asta inconștientă,
toată matrița asta pe care imagul pe care noi îl avem este în inconștientul
nostru. Ok?
Da. Și atunci eu voi ajunge în relații de aici, din ce mi e cunoscut, din ce nu
mi e cunoscut, pentru că e ceva de crescut acolo în inconștient. Trebuie să
ne dăm seama un pic că, desigur, cred că ce n am menționat și e important
și îmi dau seama acuma că cu întrebarea asta că are foarte mare sens.
Inconștientul nostru știm foarte bine că nu face diferența între a fost ieri, a
fost acum 20 de ani, e astăzi. Da. Și atunci, practic, matrița asta e super
inconștientă. Și eu am senzația uneori că dacă văd ceva la tine, cum e pentru
mine momentul ăla din bucătărie în care am spusoi cu cine cu cine am intrat în
relație că stai ca mama și mă critică și eu nu mai vreau că eu am zis că vreau pe
cineva blând. Mhm. Da,
eu o să văd. Mintea mea s a dus atunci într o
poveste. Noi avem această vorbă în imago, că eu atunci când văd ceva în
prezent la celălalt, ceva ce mie îm este familiar,
matrița intră în intră în acțiune. Când am mai văzut asta, ce s a întâmplat, cum
răspund și mă duce într o poveste a mea din trecut.
Hm. Și mi amintește de ceva. Ceea ce faci tu
îmi amintește de momentul în care Da. O. Și atunci îmi amintește de mama
care mă critica. Da, uite, poate îi dau un exemplu și mai bun. Pentru mine este
foarte greu de dus și a fost foarte greu și simt acuma că sunt într un punct
foarte bun. Atunci când soțul meu venea acasă și v
am zis, e un tip foarte amuzant, e un tip care vorbește, povestim, doar că
adeseori venea acasă și era într o carapace, zicea bună. se așeza și eu
eram Oh my God, ce se întâmplă?
Și desigur ce făceam era ce făceam și în copilărie.
Da, hai să vedem. Te servesc cu ceva? Am făcut ceva greșit. Spune mi. Stăteam în
capul meu, mă gândeam ce despărțim. Da. intram în în toate chestiile astea pe
care eu le făceam atunci când mama m
de la persoana foarte jovială, foarte conectată cu mine, eu sunt copil singur
la părinți, mamii mele cum cumva când nu nu ceva nu i convenea ei, ceva o durea
pe ea, se retrăgea. Hm. privire. putea să stea în cameră cu
mine, dar nu nu mai eram acolo. Și doar vă dați seama cum de fapt agenda asta a
inconștientului eu am invitat o în prezent pun o aduc în prezent fără să mi
dau seama atunci când soțul meu vine și nu mai e atât de jovial și eu intru în
mecanismele mele de apărare că pe mine mă doare și simt că am pierdut
conectarea și eu pot aici să creez un conflict
dar de fapt dacă reușesc un pic să aduc această poveste inconștient în conștient
și să ți explic și să vorbesc cu tine Da. S ar putea un pic să înțelegi să
înțeleg eu mai multe despre mine și și celălalt ce ai tu nevoie în momentele
pentru că felul în care eu reacționam, ca s o duc un pic să completez toată
imaginea, felul în care eu încercam să mă reconectez cu partenerul meu, pentru
că povestea trecutului era: Te ai retras asta, mă doare, ce se întâmplă?
Da. Felul în care eu mă protejam de această
durere era ceva ce pe el îl activa din povestea lui.
Aha, ok. Are sens ce zic că aice și eu simagou
lui. Da. Ok.
Și vă duceați într o spirală în jos sau în sus? În jos.
Păi conflict. Da, lasă, lasă mă, ți am spus. Da, dă mi spațiu. Dar el venind
din contextul ăsta unde poate că era mult. Era mult și eu am ajuns uneori să
fiu mult. Zicea dar descurcă te. Da, da. Nu i nimic, Diana. Nu se întâmplă nimic.
Și eram ba da, știu eu.
Sigur e ceva că am mai trăit eu asta. Nu mi spui tu mie. Da. Și atunci felul în
care și eu mă protejez la durerea conectării
îl duce pe celălalt în povestea lui. Are el poveste dureroasă cu răspunsul meu.
Da. Și atunce nu mai știu de unde am pornit.
Și ce faceți? Ce ați făcut în dinamica asta? Da. Adică la momentul la care
înregistrăm mesajul ăsta, canalul de YouTube are mai bine de 200000 de oameni
care î urmăresc și mai sunt zeci de mii de oameni care ascultă pe alte
platforme. Dacă proiectul Mind Architect ți a fost vreodată de ajutor, ție sau
cuiva drag, ajută ne ca măcar 1% din audiență să ne devină abonați în
comunitatea membrilor. În general, când spunem 1% sună aproape irelevant, dar
pentru noi acest 1% ar face toată diferența. Fiecare membru nou din
comunitate contribuie foarte mult la moralul echipei și la sentimentul de
sens și de relevanță muncii pe care o facem. În plus, ne ajută mult cu
sustenabilitatea și cu dezvoltarea echipei și are impact concret în
dezvoltarea proiectului. Când cumperi sau când reînnoiești un abonament, fie
că e pentru tine sau poate că l faci cadou cuiva apropiat, ne ajut să ne
concentrăm mai mult pe calitatea invitaților, a conversațiilor și pe
profunzimea temelor abordate. practic ne ajută să avem timp și resurse pentru
cercetare și ne oferă ocazia să testăm serii și formate noi. În România, mulți
dintre noi avem dificultăți în a spune ce avem nevoie și mai ales în a cere
ajutorul. Eu îmi încerc norocul în a rescrie lucrul ăsta. Dacă Mind Architect
ți a fost vreodată de folos, te rog din inimă intră pe mindarchitech.ro, Dă
click pe comunitatea membrilor și ajută ne să mai facem un pas către acest 1%
care pentru noi ar face toată diferența. Îți promit să ne dăm mereu silința și să
ți onorăm atât încrederea cât și contribuția. Am ciocnit de multe ori pe
treaba asta și am am venit unul înspre celălalt de
multe ori cu mecanismele de apărare. Cu cât eu băteam mai mult ca furtună, ca
maximizator, cu atât el intra în carapace mai tare.
Ok. Da. până când, desigur, Doamne ajută că
noi după primul an de relație eu terminasem formarea în terapie Imago și
trebuia să mergem la un workshop de cuplu și am zis no dacă am dat bani pe
formarea asta ca să termin formarea trebuie să vii cu mine la acest workshop
de cuplu și acolo am înțeles niște lucruri despre
noi și am început să învățăm cum să vorbim cum să vorbim atunci când ceva ne
doare. să fim mai curioși unul față de celălalt, să ne povestim lucruri din
povestea noastră și atunci, da, toată treaba asta a început să capete sens din
zona de empatie. Ok. Că i am zis: „Uite atunci când tu faci
asta, când tu vii în casă și da, poate că tu nu vii în casă și nu ești mama
când vii în casă, ci ești tu, soțul meu, care a avut o zi grea și obosit și nu
mai e la fel de energic ca în toate celelalte zile. Ai nevoie și tu de 5ci
10 minute. Da, dar eu nu pot să văd asta că i ceva ce mă doare.
El înțelegând un pic din asta, din zona asta de empatie, ce se întâmplă pentru
mine, care i povestea, nu doar că eu vin și l cicăl,
mhm. ci o ce e un pic mai mai deep de atât. Și eu înțelegând apoi cum îl face
pe el să se simtă, da, creem această empatie între noi și atunci o începem să
lucrăm cu diferențele dintre noi. Și eu ce am avut nevoie să învăț și să vindec
și să cresc la mine a fost să mi tot reamintesc constant că nu e mama și că e
obosit și că sunt într o relație sigură și să învăț ce să fac cu mine în
momentele mele de anxietate. Asta m a ajutat să mi descopăr multe hobby uri,
să scriu un jurnal, să gătesc
și el a avut nevoie să învețe că are nevoie să mi spună totuși înainte, hei,
sunt obosit, am nevoie de Adică să lucrăm un pic, fiind conștienți
de poveștile fiecăreia dintre noi și de ce activează unul la celălalt,
lucrăm cu diferențele și el are nevoie să iasă din carapace și să zicăuite
și Lucrăm la asta și eu am nevoie să înțeleg că nu tot timpul e despre
critica, despre deconectarea pe care am primit o
în relație cu mama în anumite momente. Ok, foarte util. Îți mulțumesc.
Mai avem o întrebare și anume Eu pot să renunț la documentarea asta că iată
una mai simplă, poate scurtă. Ana întreabă: Cum identifici care e cea mai
bușită etapă? cum te prinzi dacă e despre conexiune sau explorare sau
identitate sau asta e mai poate punct ochi punct lovit.
Nu știu dacă neapărat e mai scurtă. Recomand și aici ideea asta de a
trăsărea un pic etampele de creștere. Pot să mi dau seama, de exemplu, da, în
0 ani avem zona asta de oglindire. Cea mai mare nevoie, pe lângă astea
fiziologice, am nevoie să simt că sunt privit, că sunt ținut, că sunt Aici se
nasc stilurile de atașament. Dacă vreți să mergem pe teoria asta, de aice pot să
devin mai anxios, de aici pot să devin mai evitant, dar uneori pot să mi dau
seama și pe ce mă activez foarte tare. Răspunsul la întrebare e trecând prin
episodul cu Gașpar și revizitând etapele, că n aș vrea să le reluăm pe
larg. De aia am și întrebat, dar presupunând că le știm, presupunând
că știm etapele, da. Da.
Este despre a observa ce mă activează cel mai tare. E despre a
observa poate dacă merg în terapie care sunt temele mele recurente de durere sau
de adus în discuție. Mă gândesc la mine, de exemplu, de asta răspund Ana și din
ce pricep eu și te rog confirmă mi dacă e coerent.
Da. Eu am observat că temele care la mine apar în mod constant, ori în
conflicte profesionale, ori în conflicte personale, sunt astea despre
ori mi se pare că tu nu ești suficient de bun, că ești incompetent, ori că eu
sunt incompetent. Adică e foarte mult E clar pe competență.
Exact. Mă întreb mult mai rar dacă sunt iubil, acceptabil, dar care îmi arată că
probabil la conectare conectare
a fost mai mult bine decât rău sau Da. Nu s chiar cu restanțe mari.
Da. La explorare n am dificultăți în a fi curios de
locuri, oameni, perspective noi, inclusiv ce vorbeam cu Gașpar, cred că
și cu Simona, nu mai știu și sexual. Nu observ la mine o reticență sau uitându
mă în majoritatea aspectelor vieții mele nu
nu mă trigăruiește, nu mă activează nimic pe cât simt că mă activează
zona sa a competențelor. Exact. Da.
Și poate deci poate ăsta să fie un răspuns specific aici la văzând care s
temele recurente care apar în conflict și uneori să mă uit și la să mă uit și
la relațiile trecute pe care le am avut. Care au fost durerile mele mari acolo?
La fel. Care au fost durerile? Care au fost temele principale de conflict? Care
au fost nemulțumirile mele? Pentru că din nou
aia ar agenda inconștientă rămâne agenda
inconștientă indiferent că cel cu care am făcut imagomeci are ochii verzi sau
are ochii albaștri sau căpit. Super. Și o altă întrebare este mi se
pare foarte frumoasă. S ar putea să dureze răspunsul tot restul episodului,
dar că vorbesc.
Spune așa tocmai asta voiam să întreb. zice: "Cum poți face o hartă conștientă,
sănătoasă, deoarece nu mai am încredere în alegerile
mele inconștiente?" Deci, pentru persoanele care au repetat
tiparul de atât de multe ori și s au săturat cumva să facă asta,
da, eu înțeleg de la tine că nu e despre
speranța că o să aleg altceva ce nu e în tipar, pentru că sistemul meu nervos are
super radar. Da, ai înțeles bine.
Dar odată ce am clarificat că o să alegi exact același lucru, dar poate cu mai
multă conștiență, prezență, something, ceva diferit, dar o să așa,
ce facem? Bun, deci asta e. Eu tiparul ăsta,
agenda asta inconștientă e ceva ce e cu noi și o să
și avem nevoie de ea. Punct. Deci de asta avem nevoie, că îs
aspecte care nouă nu ne plac. E pentru că acolo avem de crescut și de vindecat.
Dacă încă simt că ah nu nu e ce trebuie, avem de făcut de a câștiga un pic
perspectiva asta relațională. Eu nu mă duc să îmi fac tranzac, să văd
tranzacțională toată agenda asta. Deci, stai un pic să lucrez la mine și dacă
lucrez la mine și dacă î rezolvi niște chestii. Și mai rezolvat niște chestii
între relații. Atunci eu voi atrage pe cineva care o mi se pare că este
sănătos. așezat, echilibrat, zen. Ce mai vrem noi să căutăm? Nu i narcisist, că
se mai tot vorbește ultima despre asta. Da.
Nu, ci eu trebuie să înțeleg că agenda asta îmi vrea binele până la urmă. Vrea
să ajung la vindecare, creștere și întregire. Dar eu nu pot să obțin
lucrurile astea decât dacă nu voi trăi cu cineva care mă ajută să retrăiesc
momente similare cu a mea copilărie. Make sense ce zic. Știu că e frustrant
și poate să dea lumea din picioare. Știu că și eu am dat din picioare când am
aflat asta. Da, cred că aici e important să ne
înțelegem acest imag să mă gândesc un pic care s lucrurile care m au durut și
chiar vă puteți nota pe o foaie de hârtie ideea asta. oarecare s lucrurile
care m au durut și care mi au plăcut la ai mei din caracteristicile astea și
apoi după ce îmi dau voie să vărs acolo toate caracteristicile poate să îmi dau
voie să încercuiesc să mă uit care sunt acele trei
caracteristici care mi au plăcut cel mai mult, mi au atins sufletul cel mai mult
și acele caracteristici care mi au durut cel mai tare. și să văd un pic dacă asta
este o mică parte din agenda inconștientă,
dar pot să văd un pic că eu o să mi caut o să mi caut pe cineva care e așa,
care să mă ajute să văd ce i de crescut în mine.
Aici ne am înțeles, suntem on the same page. Am Facem un real cu
mesajul ăsta, îi dăm play pe repeat. Deci o să alegem ce e familiar în
virtutea agendei inconștientului. Suntem împăcați cu asta acum.
Da. Mergând un pic în zona asta de
compatibilitate, că până în momentul ăsta mi se pare că ne am
lămurit de unde vine da agenda. Ce găsim atrăgător e atât ce
lipsește în mine, caut în tine. Este ce era familiar sistemului meu nervos, fie
ca trăsătură, fie ca dinamică. E poate rolul pe care tot așa îl caut
inconștient, pe care l am învățat când eram mic.
Da. sunt mecanismele de adaptare să pot să rămân în al meu. Dacă eu sunt un mare
maximizator sau minimizator, o să caut în ăălalt opusul. Bun.
Corect. Acuma, la compatibilitate,
te întreb ceva care e o ipoteză de ale mele.
Nu, nu e din documentarea asta, dar hai să și mai mergem și prin alte zone.
Vreau să ajungem și la partener perfect, meet și așa mai departe. Dar vreau să te
întreb ceva. Tu știu că într o vreme ai luat contact
cu PCM ul. cu Dragoș București. Da, da, da, da, da, da.
Acuma cu nu știu dacă mai știu toate cele.
Ă, nu, nu te întreb chestii specifice, dar acolo e perspectiva asta care pentru
comunitatea Mind Architect e destul de prezentă în mintea lor. Sunt și în curs
oameni care au făcut în în episod oameni care au făcut cursul.
Ideea că arhitectura personalității are acele șase paliere, parte născut, parte
dobândit, ce ne a confirmat și Daniel Sigle că e cazul.
Acuma, eu ce am observat în practică e că, într adevăr, eu am simțit atracție
față de persoane care în primele paliere cele mai puternice ale personalității
lor aveau lucruri care la mine erau mai slăbuțe, măcar unul dintre ele.
Da. Da. Nu folosesc PCM ul ca ilustrare, dar nu
doar în cheie asta. Ok.
Dar ce am observat e că pentru compatibilitate, adică să și meargă
relația, nu doar să fie atracție. Da.
Ajută tare de tot dacă avem măcar unul în primele trei în comun. Eu am trăit și
relații în care n am avut nimic în comun în primele trei unde atracția a fost,
dar orice lucru care trebuia discutat, negociat era ucigător, energetic pentru
amândoi. Am întâlnit și situația fericită pe care
o trăiesc acum, unde noi în primele trei avem două din trei în comun. Deci e și
similaritate, e și diferență. Da. Da.
Și observ exact asta, că din diferență e atracție.
Tu ai lucruri exact din diferență atracție care am așa. Dar e și
suficientă asemănare cât când suntem obosiți sau când suntem foarte stresați,
da, să nu ne coste energetic ceva
nesustenabil. Adică, hm,
vorbind totuși aceeași limbă. Specific dacă iau exemplul ăsta, amândoi avem
bază promoter și nouă ne e ușor să ne înțelegem în acțiuni. Zi mi ce vrei să
fac. Da, da, da. E și diferență că eu am
thinker la doi. El are la 6 contestul de creștere. Da,
pentru amândoi. Da,
dar asta vreau să testez cu tine. Dacă pentru compatibil pentru atracție, din
diferență apare atracție. Da. pentru compatibilitate ajută să fie
și niște asemănare ori că i pe valori, ori că i pe obiective, ori că i pe
personalitate. Desigur, ajută foarte mult la partea asta de compatibilitate
în primul și primul în zona de valori, zona de viziune pe care o am asupra
relațiilor, asupra lumii pe care, desigur, putem s o și construim
împreună, treptat, treptat, dar e important aici viziunea asupra relației
ajută mult. Ă și de poți să dezvolți un pic
ideea de viziune asupra relației cumva cum îmi imaginez eu și cum mi am
conceput de a lungul timpului poate de când am început să intru în viața
adultă, de când am plecat de acasă și am zis că nu vreau să fiu așa ca ai mei sau
vreau să fiu așa ca ai mei, da, îmi grez această viziune, această imagine legată
de mai multe subiecte, că e sex, că sunt bani, că sunt relațiile cu prietenii,
relațiile cu cei de sex opus, multe multe dacă copiii. Hî.
Da. Și noi intrăm în relație și cu această viziune despre cum mi ar plăcea
și aice poate să intre valori, obiceiuri și așa mai departe. Și eu de fiecare
dată când fac acest exercițiu de viziune asupra relației cu cuplurile
ă foarte multe lucruri în comun și ei se bucură. Da, chiar dacă le formulează
diferit, pot să existe formulări foarte diferite, dar substratul și înțelesul pe
măsură ce și dau voie să vorbească un pic mai mult, înțeleg că da, și eu mă
refer tot la asta, doar că am scris o sau mi am reprezentat o într un mod
diferit. și un exercițiu pentru oamenii care ne privesc ori în din comunitate,
ori din online. Ăsta e foarte simplu exercițiu cu
viziunea. Să și ia fiecare o foicică de hârtie și să și scrie în partea de sus
în viziunea mea asupra relației noi. Puncte, puncte. Și dați și ce vreți voi.
Noi mergem în vacanță o dată pe an. Exactori
vorând avem vorbim exact mâncăm împreună măcar o dată pe zi. Aha.
Ok. Efectiv din toate chestiile astea noi neărăm fiecare și o scrie după care
se întâlnesc și și zicbăi uite în și unul zice în viziunea mea noi m t și a
uite și la mine se îl întreabă da la tine se găsește. Păi m da uite dar la
mine sună cam așa. A ok bun. și o trecem pe o foaie separată în viziunea noastră
asupra relației. Lucrurile care nu intră și care nu se
potrivesc și care nu sunt de acord, alea clar sunt puncte de creștere,
alea clar sunt subiecte de dialog, lucruri pe care nu ne nimerim.
Te întreb ceva noi avem în documentare ceva ce mi se pare fain și anume
conversații care merită avute la începutul relației și uite, hai să zicem
că facem exercițiul ăsta. Suntem într o relație unde e destul atașament sau
miză, cât chiar să depunem efortul să facem asta împreună, nu la primul date
sau, mă rog, poate și acolo dacă simțim, dar
no frumos te duci cu foaia la primul face viziune asupra relației, te rog, ar
fi mai bag o mai
Dar nici chiar așa terapeutică viața asta.
Acuma, la unele puncte de diferență,
da, tu zici că sunt zone de creștere.
Întrebarea mea e orice diferență e o zonă de creștere de genul dacă tu vrei
copii și eu nu vreau. Ăsta este un subiect mare.
Sau dacă tu vrei să trăiești în România, eu vreau să emigrez.
Ăsta este un subiect mare. Și asta sunt curios. Ce
conversații crezi că pentru compatibilitate merită purtate cât mai
repede într o relație? Care sunt astea mari care în experiența ta în cabinet cu
cuplurile merită purtate repede? Copii în primul rând. Da. Care e ideea
asta de căsătorie? Dacă vrei să te căsător căști să te
căsătorești sub o formă sau alta. Ăă bani. Bani și sex.
Gândesc. Ok. Și sex însemnând cât de sexual ești ca
persoană, cum te simți tu bine, ce ai nevoie, ce. Ok, că astea s teme pe care
imaginez că se cele mai des întâlnite.
Deci copii, căsătorie, sex, bani. Ok. Da, da, da. Astea sunt. Nu, nu toate. În
viziunea asta a relații. Mie ce mi place mult este că pot să reasă multe chestii.
Unu, zonele de compatibilitate pe care le avem. Ei, asta ne dă multă energie,
ne ajută să formăm un pic și aceste valori, să vedem,
avem încredere că am putea avea un viitor împreună.
Exact. Exact. Apoi sunt unele lucruri în viziune. De exemplu, când un partener
zice, eu nu am asta pe listă, dar mi se pare o idee bună.
Ok. Știi? Și alea sunt părțile de
flexibilitate. La mine nu era nu știu ce, știi? A ce
bine e asta. Și da, adică alea sunt zonele nu nu tot ce nu este identic e o
problemă. Putem găsi disponibil să zicemda bă uite eu nu m am gândit la
asta, I can work with that. Dar acele lucruri care sunt absolut deloc, acolo
este clar subiect de lucru. Eu de acolo îmi extrag
de cele mai multe ori subiectele de dialog
în cazul în care ei nu au idei sau nu e nimic greu. Hai să vedem ce se întâmplă
aici, că i de descoperit aice ceva. Eu sunt stârnit pe această temă și mai
mai vin mai îmi vin idei. Uite, eu am observat o diferență în mai
multe cupluri. Nu mă gândesc doar la experiența mea. Când unul vrea să
călătorească foarte mult Hm.
și unul vrea mai puțin. Hm.
Sau nu vrea. Hm. Te întreb plecând de la exemplul
ăsta care nu e o chestie de viață și de moarte cum e tu vrei copii, eu nu vreau,
vrei să te căsătorești, nu vrei. Te întreb așa, e posibil sau e încuraja t/
încurajabil ca dacă există o nevoie diferită, cum ar fi că mie îmi place să
fac alpinism, ție îți place să călătorești, să agreem că tu poți să
călătorești și eu pot să fac alpinism? Depinde.
Apropo de cât împreună și cât separat, asta aș vrea să ne vorbești un pic
despre asta. Aice se întâmplă un lucru. Putem să
facem asta, desigur. În același timp sunt unele activități sau lucruri din
viziunea asta pe care mie mi ar plăcea să le împărtășesc cu tine.
Și de fapt punctele de creștere vin din asta. Uite, iară dau un exemplu din
bucătăria mea. Da. Meu soțu e foarte pasionat de
biciclete. Mie mi e foarte frică de a merge cu
bicicletele în București, dar eu văzându i de a lungul timpului și am refuzat de
atât de multe ori ideea asta de a merge, am mai mers noi așa prin parc un pic,
dar mi e tare teamă, îi este. Dar văzându i această pasiune și faptul că
noi am creat conectare și am lucrat la spațiu dintre noi și am mai avut și
conflicte, da, am avut și reparații și revelații,
creează disponibilitate. Și văzându i această pasiune legată de
biciclete și tot ce se întâmplă, ceea ce eu pot să ofer este ca în fiecare o
vacanță în care noi mergem este să găsim un loc care este bike friendly.
Hm. Și uite, acum ultima dată când am fost chiar anul ăsta am fost într un loc
care nu a fost bike friendly. Ok. și m am dus acolo pentru că am vrut
să fiu cu el și pentru că e și o creștere pentru mine să mi dau voie să
fiu mai aventuroasă, să nu fiu atât de predictibilă, dar merg în activitatea
asta pentru că știu că ție îți face plăcere și îți face plăcere să mă
împărtășești și cu mine atât cât poți. La fel și el face anumite lucruri pentru
mine, pentru că știe că sunt importante pentru mine și pot să i aducă și lui un
plus, o creștere și dar uneori pot s o fac pentru că știu că e important pentru
tine asta, dar pot să fac lucrul ăsta în momentul în care am safety, siguranță în
relație, în care în momentul în care există
apreciere, în momentul în care există disponibilitate, în momentul în care
avem efort, toate aceste bunătăți de care relația are nevoie. Atunci ce se
întâmplă este că creierul nostru, sistemul nostru nervos se liniștește și
dacă eu mă liniștesc pot să te văd că asta face și dialogul imago. Trec peste
apărări, ies din minimizare, maximizare. Sunt din cortexul prefrontal unde sunt
creativ, sunt empatic, sunt toate cele. Pot să fiu un pic curajos și pot să zic,
băi, uite, hai să vedem cum putem, pot să găsesc un mod creativ prin care pot
să fac asta. Ok, deci înțeleg așa că e ok și să existe zone unde fiecare om
din relație își vede de ale lui. Hm.
Și spun asta pentru că am auzit perspectiva. Noi trebuie să facem tot
împreună. Nu sunt și zone unde e dezirabil ca pe
platforma asta de disponibilitate care vine din conectare, din a înțelege ce
contează pentru ălălalt, ca fiecare să fie disponibil măcar din
când în când, în funcție de propriul buget de energie, să mai intre în lumea
ăluilalt. Dacă celălalt își dorește, dacă devine un subiect de dacă gen eu
vreau să vin a ok, ție îți place bicicleta, hai că merg platforma asta în
care tu spuneai că unele sunt importante pentru unul să fie făcute împreună. Greu
să ți le fac. Mie mi e greu să îndeplinesc asta. Poate să fie că
activitatea mi e grea, poate să fie că din principiu că mi este greu
sau mi e obositor sau Da. Și de de obicei acolo e și un context de
creștere pentru celălalt. Ceva ce mi e greu să ofer, ce nu mi vine ușor să
ofer, e clar că e un context de creștere pentru mine. Da? Deci da, nu trebuie să
facem totul la fel sau să facem totul împreună, nu la fel. Da. E foarte
sănătos să avem anumite activități care sunt ale sinelui nostru, care ne
definesc pe noi. Celălalt poate să ne susțină în diferite
moduri în toată povestea unei activități separate. Poate să fie doar că ne
întreabă cum e sau că ne acordă acel timp. Ăă, dar nu trebuie să integrăm să
nu trebuie să fim simbioza aia sufocantă, că simbiotici suntem, dar
simbioza aia sufocantă nu. Mai avem noi pe listă aici și mi se pare
că merită adresat asta în momentul în care vorbim despre nevoi. De ce e
nerealist să ne așteptăm ca partenerul să ne satisfacă toate nevoile?
Asta, desigur. Și o să dau un răspuns non terapeutic pentru că nu este mama și
tata. Terapeutul nu este părintele meu, deși noi ne am dori foarte tare. Iar mă
întorc la inconștient, care nu știe că aici în fața mea e soțul meu, e
prietenul meu, nu e mama și tata. Da. Și uneori am aceste dorințe ca
celălalt să mi îndeplinească mie toate nevoile
din durere, pentru că uneori durerea este atât de mare
că că n au fost satisfăcute, că n au fost satisfăcute. Eu am nevoie
ca tu să faci asta pentru mine, că dacă tu faci asta pentru mine, eu nu mai sunt
nevoit să cresc. Pentru că, deși eu am nevoie de creștere,
ce frumos! Creșterea ce presupune? Presupune să
lărgesc zona de confort, efort. Presupune să fac ceva diferit.
Disconfort ni se suflă din bu Disconfort este foarte bine disconfort.
Mă bucur că avem oamenii engage aici. Da, presupune disconfort. Ăsta era de
fapt cuvântul pe care îl căutam. Și atunci pentru că presupune disconfort
eu încerc să mențin într un mod sarcastic același pattern
și încerc să te transformi. Tu pentru că tu nu ești așa. Eu nu pot să obțin
anumit lucru. Pentru că tu nu ești într într un anumit fel. Eu nu pot să fiu
fericită. Eu nu pot să fiu liniștită. Eu nu mă pot distra. Eu nu pot să fac nu
știu ce lucruri. Doamnelor și domnilor, acest episod, vă
anunț, este unul care activează energiile în acest studio și
la comunitatea din online, dar și la colegii din spatele camerelor.
Alexandra, te rog. Întrebarea mea este cum putem să facem
diferența într un mod sănătos când disconfortul este unul sănătos versus
unul copleșitor sau care face ca acea relație de fapt să
nu fie una de creștere? Cum facem diferența între un disconfort în doze
sănătoase, utile, tolerabile versus un disconfort nesănătos?
Asta este întrebarea primită din culise. Iar o să dea lumea din picioare. Îmi
pare tare rău. Eu aș vrea să dau niște răspunsuri așa.
Avem o serie numită Mișcare pentru viață. Încurajăm datul din picioare.
Datul din picioare în sensul de tantrumul ăla interior, că aș vrea să
fie altfel. Disconfortul disconfort. Disconfortul e neplăcut. Disconfortul
doare. Disconfortul mă face să mi spun că nu vreau să fie așa și vreau să fie
altfel. Disconfortul uneori este al naibii de intolerabil
și ce știu despre disconfort este că mă duce în niște zone în care nu aș vrea să
mă duc uneori. Și dacă este mai unidirecțional, mai
ce înseamnă asta? Mai neegal, să zicem, înamica de cuplu?
Ajută mă. Oare ce înseamnă neegal? Că unul suferă mai mult ca altul.
Da. sau că unul este challenge din punct de vedere, adică unul acceptă
disconfortul și l ia și î încasează și celălalt doar îl creează. Ok.
Asta asta ce descri tu e din perspectiva unuia,
da? Că noi nu știm cum e și pentru ălălalt
durerea noastre durerea cea mai mare și Exact. Exact. Și și cumva se manifestă
în în moduri diferite. Cred că se leagă foarte bine ce a
întrebat Alexandra. invit la o temă de aici că poate o legăm de ceva ce ne am
propus și anume responsabilitatea emoțională în cuplu că mi se pare că e
așa it for the next. E perfect. E good. Da,
good thinking. Mulțumesc. Nu trebuie să mă ții aici că eu ți am zis despre ăsta
chiar pot să vorbesc mult, dar trebuie să mă ții pe linie. Da.
Răspund la asta acuma sau o lăsăm pe data viitoare? Și cred că putem să le
leg sau nu știu, în mintea mea s ar putea lega ce a întrebat ea.
Mai mai zi o dată, mai întreab o dată ca să mi reiau eu
ca și ca să pot să repet eu aici. Deci ce se întâmplă când disconfortul e mai
unilateral distribuit? când unul, de exemplu, e mie îmi vine într un fel
exemplul ăsta, nu știu dacă e perfect, dar în dinamica dintre părinții mei,
așa, m
în dinamica lor de cuplu, la diferențe de opinie, la lucruri de felul ăsta,
tata mai degrabă se enervează și ridică tonul, iar maică mea se anulează și face
ce are nevoie să l protejeze, să nu l supere, să nu știu ce. E și un context
mai complicat, că ea trece prin a doua operație de cancer, poate nu
întâmplător, iar el a făcut infarct și în dinamica asta s a intensificat dansul
ăsta. Dar s ar putea să fie grăitor pentru ce întreabă Alexandra de natură
că dacă te uiți din exterior fără să intri în dar oare de ce Liviu e așa și
Roxana e așa? Vezi că el he gets his way. Mai degrabă se întâmplă
ce vrea el și ea trebuie să se adapteze. Hm.
Mă gândesc că e un exemplu. Da. Și cumva din exemplul ăsta întreb și eu că am
fost într o relație unde primeam răspunsul. Eu așa sunt.
M Da. Ce pentru mine era eu pot să operez cu îți
este greu, dar când îmi spui eu așa sunt, pentru mine era baftă ție la tine
în ogradă. You adapt, you change, you do.
Și pentru mine se simțea foarte nedrept. Și aia rana identității. Când cineva e
atât de rigid, e e pe etapa numărul trei.
Trei. Da. Ok. Identitate.
Ok. Foarte interesant. cumva și în zona asta de apropo de
și pot să mă eu pot să eu eu pot să mă întâlnesc cu persoane cu care eu să fac
imago meci, dar pur și simplu să nu fie pregătite la momentul respectiv să
lucreze. Hm. De aia eu ies din anumite relații,
dar poate mă întâlnesc cu unul care e și el rigiduță acolo pe etapa lui de
identitate, dar poate a mai trecut și el prin niște
explorare și niște lucruri și mai primește niște chestii. Asta nu înseamnă
că rana lui Adică una e să zic eu nu sunt genul de
om care călătorește, care e identitar și alta e să zic bă mie nu mi place să
vizitez țări străine care e mai pe explorare, e mai pe doi, așa.
Da, da, da. Ok. La id laana pe identitate este Nu, nu,
nu. Tu nu mă, nu mă, eu nu mă contaminez. Asta nu i a mea. Eu nu creez
nimic. Este Nu sunt eu.
Nu sunt eu. Asta ești tu. Eu Asta e persoana mea și eu nu pot s o contaminez
cu nimic pentru că eu mă găsesc așa. Asta înseamnă că i perana de identitate.
